Gabriel Bethlen, Transilvania și mitul rozicrucian

BETHLEN ERDÉLYE, ERDÉLY BETHLENE

A Bethlen Gábor trónra lépésének 400. évfordulóján rendezett konferencia tanulmányai

DÁNÉ VERONKA HORN ILDIKÓ LUPESCU MAKÓ MÁRIA OBORNI TERÉZ RÜSZ-FOGARASI ENIKŐ SIPOS GÁBOR szerkesztésében

Kolozsvár, 2014

A kötet megjelenését támogatta:

A kötet CD-mellékletén hallható Melchior Vulpius (1570?–1615) Vater Abraham, erbarme dich mein című motettája. Előadja a Kolozsvári Protestáns Teológiai Intézet vegyeskara, vezényel Benkő Tímea. A hangfelvétel a Sapientia EMTE kolozsvári stúdiójában készült 2014 novemberében, hangmérnök Lénárd József (Yogi).

Kiadja az Erdélyi Múzeum-Egyesület Felelős kiadó: Biró Annamária Korrektúra: András Zselyke Műszaki szerkesztő: Virág Péter Borítóterv: Idea Plus Nyomdai munkálatok: Gloria, Kolozsvár Felelős vezető: Nagy Péter

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BETHLEN ERDÉLYE, ERDÉLY BETHLENE. Conferinţă internaţională (2013 ; Cluj-Napoca) Bethlen Erdélye, Erdély Bethlene : Bethlen Gábor trónra lépésének 400. évfordulóján rendezett konferencia tanulmányai : 24-25 október 2013, Kolozsvár / Szerkesztette: Dáné Veronka, Horn Ildikó, Lupescu Makó Mária, ... - Cluj-Napoca : Societatea Muzeului Ardelean, 2014 ISBN 978-606-739-008-7 I. Dáné Veronka (ed.) II. Horn Ildikó (ed.) III. Lupescu Makó, Mária (ed.) 94(498.4)”16”(063)

4

TARTALOM Oborni Teréz: „… Én felőlem jól emlékezni meg ne szűnjetek”................................................. 9 BETHLEN GÁBOR ERDÉLYE EURÓPÁBAN R. Várkonyi Ágnes: Az európai jelenlét alternatívái ................................................................. 13 Papp Sándor: Újabb adatok Bethlen Gábor hatalomra kerülése történetéhez .......................... 36 Valentin Constantinov: Impactul politicii externe a lui Gabriel Bethlen asupra situaţiei Ţării Moldovei la începutul Războiului de 30 de Ani........................................................... 48 Gebei Sándor: Bethlen Gábor és a Rzeczpospolita .................................................................. 56 Kurucz György: Erdély és az angol diplomácia Bethlen Gábor fejedelemsége idején ............. 69 Hámori Nagy Zsuzsanna: A francia diplomácia viszonyulása Bethlen Gáborhoz 1620–1621-ben..................................................................................................................... 79 Kármán Gábor: Bajor követ Bethlen Gábor esküvőjén ............................................................ 93 Violeta Barbu: Mirtul şi laurii. Nunta principelui Gabriel Bethlen cu Katarina von Brandenburg reflectată în spaţiul francez............................................................................ 106 Képes György: Az erdélyi és a dán állam Bethlen Gábor korában ......................................... 131 Kovács Katalin Anita: Bethlen Gábor külpolitikai törekvései ügynökhálózata tükrében..... 148 Kisteleki Károly: Az európai szuverenitás nézőpontjai és az erdélyi állam........................... 162 BETHLEN GÁBOR UDVARA Horn Ildikó: „Én creaturaim vagytok, édes híveim”. Az erdélyi elit változásai Bethlen Gábor korában ...................................................................................................... 189 Jeney-Tóth Annamária: Udvari elit Bethlen Gábor udvarában (A kolozsvári számadások tükrében) .................................................................................. 202 Várkonyi Gábor: Wesselényi István és fiai Bethlen Gábor környezetében ............................ 214 Király Péter: „Excellentissimus legyen, csak közönséges jót ne is hijatok” – Bethlen Gábor, Erdély zeneszerető nagy fejedelme ............................................................ 222 Tömösvári Emese: Esterházy Miklós, Bethlen Gábor politikai ellenfele ................................ 235 BETHLEN GÁBOR KORMÁNYZATA Oborni Teréz: Az unió kérdése az 1614. évi medgyesi rendi gyűlésen ................................... 249 Horváth Attila: Bethlen Gábor korának erdélyi országgyűlései .......................................... 259 Rácz Lajos: Bethlen Gábor erdélyi fejedelemmé választása, avagy a „libera electio” dilemmája ........................................................................................................................... 266 Dáné Veronka: Bethlen „jog- és társadalomharmonizációja”.................................................. 288 Borbély Zoltán: A Homonnai Drugeth György vezette Bethlen-ellenes mozgalom nemzetközi hátteréhez ........................................................................................................ 295 Harai Dénes: Bethlen Gábor erdélyi fejedelem és választott magyar király tanácsa és tanácsosai ........................................................................................................................ 310 Gálfi Emőke: A gyulafehérvári udvarbírák és területi hatáskörük Bethlen Gábor uralkodásának első szakaszában .......................................................................................... 319 P. Szabó Béla: „Szászok Attya”: Bethlen Gábor és az erdélyi szászok privilégiumai ............... 327 EGYHÁZ, TÖRTÉNETÍRÁS, EMLÉKEZET Ioan-Aurel Pop: Repere ale politicii confesionale a principelui Gabriel Bethlen față de români ..................................................................................................................... 345 Hargittay Emil: „… az ártatlanság még az ellenséget is gyakorta kegyességre indittya”. Még egyszer a Káldi-biblia támogatásáról .......................................................................... 357

5

László Anikó: Bethlen Gábor Erdélye és Alsted apokaliptikája ............................................ 363 Molnár Dávid: Rákosi Boldizsár és Bojti Veres Gáspár vitája (1621).................................... 372 Kovács Sándor: Bethlen Gábor az unitárius egyháztörténet-írásban ..................................... 380 Papp Kinga: Bethlen Gábor a 18. század eleji katolikus történetírásban ................................. 387 Susana Andea: Practici ale scrisului în vremea lui Gabriel Bethlen ....................................... 397 Köllő Zsófia: Bethlen Gábor és a 17. századi verses királyéletrajzok..................................... 408 Ionuţ Costea: Gabriel Bethlen în istoriografia românească ................................................... 418 G. Etényi Nóra: Bethlen Gábor híre és hírneve a Német-római Birodalom nyilvánossága előtt .............................................................................................................. 427 Tudor Sălăgean: Gabriel Bethlen, Transilvania şi mitul rozicrucian ..................................... 440 Lönhárt Tamás: Erdélyi külön út vagy Duna menti összefogás? Bethlen Gábor a 20. századi erdélyi politikai narratívákban ............................................... 449 BETHLEN GÁBOR GAZDASÁGPOLITIKÁJA Paul Niedermaier: Premisele guvernării în perioada principatului Transilvaniei................... 463 Kenyeres István: „Nekem pénzem nincsen, valami volt, Isten tudja mind hadra költöttem”. Állami jövedelmek és hadi kiadások Bethlen Gábor és II. Ferdinánd korában ................... 473 Buza János: Pénzforgalom és árszabályozás Bethlen Gábor uralkodása alatt .......................... 487 Pakucs Mária: Nagyszeben keleti kereskedelme Bethlen Gábor uralkodása idején ............... 498 Livia Ardelean: Gabriel Bethlen şi politica economică şi militară faţă de comitatul Maramureş.......................................................................................................... 509 Mátyás-Rausch Petra: A bányauradalmak szerepe az erdélyi nemesércbányászat igazgatásában (1613–1629)................................................................................................. 516 Florentina Niţu: Consumul de bijuterii în Transilvania secolului al XVII-lea: lux, status social, rațiuni economice. Registrele de cumpărături ale principelui Gabriel Bethlen ......... 524 BETHLEN GÁBOR ÉS A VÁROSOK Papp Klára: Várad, Debrecen és Kassa szerepe Bethlen Gábor fejedelemsége idején ............. 537 Kónya Péter: Eperjes szabad királyi város szerepe Bethlen Gábor felkelésében..................... 548 Szabó András Péter: A gyűlölt fejedelem – Bethlen Gábor és Lőcse város viszonya ........... 556 Rüsz-Fogarasi Enikő: Bethlen Gábor, Kolozsvár és az országgyűlés .................................... 571 Balogh Judith: Bethlen Gábor és a székely városok .............................................................. 584 Garda Dezső: Bethlen Gábor és Gyergyó .............................................................................. 596 Cziráki Zsuzsanna: „Durante beneplacito nostro”. Brassó és a szász rendi érdekérvényesítés Bethlen Gábor uralkodása idején a törcsvári birtokok tükrében ......................................... 608 J. Újváry Zsuzsanna: Varannay András nemes polgár útja a főbírói székből Bethlen Gábor kassai pénzverdéjének prefektusságáig ................................................................................ 616 BETHLEN GÁBOR MŰVÉSZETTÖRTÉNETI ÉS RÉGÉSZETI ÖRÖKSÉGE Kovács András: Bethlen Gábor fejedelem és székvárosa ........................................................ 635 Mikó Árpád: Az erdélyi késő reneszánsz festészet kutatásának problémái. Adalékok Gyulafehérvári Pál deák (†1635) műveihez ........................................................ 647 Kiss Erika: „… derekas Inuentalasnak Regestruma” – Bethlen Gábor kincstára és kincsei ..... 655 Adrian Andrei Rusu: Cahlele cu mascheron feminin în Transilvania (prima jumătate a sec. XVII) .............................................................................................. 666 Sófalvi András: Határvédelem a Székelyföldön Bethlen Gábor korában.............................. 675 Rövidítések jegyzéke ................................................................................................................ 687 Képek jegyzéke ......................................................................................................................... 687 Képmelléklet............................................................................................................................. 689

6

TABLE OF CONTENTS Teréz Oborni: “... Do Not Cease to Remember Me in the Right Way” ................................................9 THE TRANSYLVANIA OF GABRIEL BETHLEN IN EUROPE Ágnes R. Várkonyi: The Alternatives of European Presence ............................................................13 Sándor Papp: Notes on Gabriel Bethlen’s Rise to Power ...................................................................36 Valentin Constantinov: The Impact of the Gabriel Bethlen’s Foreign Policy on Moldova at the Beginning of the Thirty Years’ War ................................................................................................48 Sándor Gebei: Gabriel Bethlen and the Rzeczpospolita (Polish-Lithuanian Commonwealth) ........56 György Kurucz: Transylvania and the English Diplomacy during Gabriel Bethlen’s Principality ....69 Zsuzsanna Hámori Nagy: The Attitude of French Diplomacy Towards Gabriel Bethlen, Prince of Transylvania, in 1620–1621............................................................................................79 Gábor Kármán: Bavarian Legate at the Wedding of Gabriel Bethlen ..............................................93 Violeta Barbu: The Myrtle and the Laurels. The Wedding of Prince Gabriel Bethlen with Katharina von Brandenburg Reflected in the French Space ........................................................106 György Képes: The Transylvanian and Danish States in the Age of Gabriel Bethlen .....................131 Anita Kovács Katalin: The Diplomatic Aspirations of Gabriel Bethlen Through his Agent Network ......................................................................................................................................148 Károly Kisteleki: Aspects of European Sovereignty and the Principality of Transylvania ............162 THE COURT OF GABRIEL BETHLEN Ildikó Horn: “You All are My Creations, My Dear Followers”. Changes in the Transylvanian Elite in the Age of Gabriel Bethlen ............................................................................................189 Annamária Jeney-Tóth: Court Elite in Gabriel Bethlen’s Court (In the Mirror of the Account Books of Kolozsvár) ....................................................................................................................202 Gábor Várkonyi: István Wesselényi and his Sons in the Entourage of Gabriel Bethlen ................214 Péter Király: “He Should Be the Most Excellent. Don’t Even Summon an Ordinary Fine One” – Gabriel Bethlen, the Music-Loving Prince of Transylvania .....................................................222 Emese Tömösvári: Miklós Esterházy, the Political Enemy of Gabriel Bethlen. Works of a Critical Edition ...........................................................................................................................235 THE GOVERNMENT OF GABRIEL BETHLEN Teréz Oborni: The Question of Union at the General Assembly of the Estates in Medgyes/Mediaș, 1614 ...............................................................................................................249 Attila Horváth: The Transylvanian Diets of the Gabriel Bethlen’s Age .......................................259 Lajos Rácz: The Election of Gabriel Bethlen as Prince of Transylvania or the Dilemma of “Libera Electio” ...........................................................................................................................266 Veronka Dáné: “Legal and Social Harmonization” of Gabriel Bethlen...........................................288 Zoltán Borbély: To the International Background of the Movement Against Gabriel Bethlen, Lead by György Homonnai Drugeth ..........................................................................................295 Dénes Harai: Council and the Councillors of Gabriel Bethlen, Prince of Transylvania and Elected King of Hungary ............................................................................................................310 Emőke Gálfi: The Administrators of the Princely Estates of Gyulafehérvár and Their Territorial Jurisdiction in the First Decade of Gabriel Bethlen’s Era ...........................................................319 Béla P. Szabó: “Father of Saxons”: Gabriel Bethlen and the Privileges of the Transylvanian Saxons .........................................................................................................................................327 CHURCH, HISTORIOGRAPHY, MEMORY Ioan-Aurel Pop: Highlights of Confessional Politics of Prince Gabriel Bethlen Concerning the Romanians ..................................................................................................................................345 Emil Hargittay: “…Innocence Often Inclines Even the Enemy for Graciousness”. Once More about the Subsidy of the Káldi Bible ...........................................................................................357 Anikó László: The Transylvania of Gabriel Bethlen and the Millenarianism of Alsted ..................363

7

Dávid Molnár: The Debate Between Boldizsár Rákosi and Gáspár Bojti Veres (1621) .................372 Sándor Kovács: Gabriel Bethlen in the Light of the Unitarian Historiography .............................380 Kinga Papp: Gabriel Bethlen in the Catholic Chronicles from the Beginning of the Eighteenth Century .......................................................................................................................................387 Susana Andea: Writing Practice in the Time of Gabriel Bethlen ...................................................397 Zsófia Köllő: Gabriel Bethlen and the Seventeenth Century Rhyming King Biographies ............408 Ionuţ Costea: Gabriel Bethlen in the Romanian Historiography ..................................................418 Nóra G. Etényi: Gabriel Bethlen’s Name and Fame in the Publicity of the Holy Roman Empire ........................................................................................................................................427 Tudor Sălăgean: Gabriel Bethlen, Transylvania and the Rosicrucian Myth ..................................440 Tamás Lönhárt: Distinct Way of Transylvania or Collaboration along the Danube? Gabriel Bethlen in the Transylvanian Political Narratives of the Twentieth Century .................449 THE ECONOMIC POLICY OF GABRIEL BETHLEN Paul Niedermaier: Premises of Governance During the Time of the Principality in Transylvania ................................................................................................................................463 István Kenyeres: “I don’t have money, which I had, God knows that I have all spent on battles”. State Incomes and Military Expenditures in the Age of Gabriel Bethlen and Ferdinand II .......473 János Buza: Regulation of Money Circulation and Prices Under the Rule of Gabriel Bethlen .......487 Mária Pakucs: The Oriental Trade of Sibiu/Hermannstadt During the Reign of Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................498 Livia Ardelean: Gabriel Bethlen and his Economic and Military Policy Concerning the Maramureş County .....................................................................................................................509 Petra Mátyás-Rausch: The Role of the Mining-Estates in the Administration of the Transylvanian Precious Metal Mining (1613–1629) ...................................................................516 Florentina Niţu: Jewelry Consumption in Seventeenth Century Transylvania: Luxury, Social Status, Economical Reasons. Shopping Registers of Prince Gabriel Bethlen..............................524 GABRIEL BETHLEN AND THE TOWNS Klára Papp: The Role of Várad/Oradea, Debrecen and Kassa/Košice during the Rule of Prince Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................537 Péter Kónya: The Role of the Free Royal Town of Eperjes/Prešov in the Uprising Against Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................548 András Péter Szabó: The Hated Prince – The Relation Between Gabriel Bethlen and Lőcse/Levoča ..............................................................................................................................556 Enikő Rüsz-Fogarasi: Gabriel Bethlen, Kolozsvár/Cluj and the Diet ...........................................571 Judith Balogh: Gabriel Bethlen and the Szekler Towns.................................................................584 Dezső Garda: Gabriel Bethlen and Gyergyó/Gheorgheni..............................................................596 Zsuzsanna Cziráki: “Durante beneplacito nostro”. Brassó/Brașov and the Enforcement of the Saxon Interests during Gabriel Bethlen’s Reign in the Light of the Törcsvár/Bran Estates ........608 Zsuzsanna J. Újváry: The Career of the Noble Burgher András Varannay from the Bench of Chief Magistrate to the Prefect of the Gabriel Bethlen’s Mint of Kassa/Košice ...................................616 THE ART HISTORICAL AND ARCHAEOLOGICAL HERITAGE OF GABRIEL BETHLEN András Kovács: Gyulafehérvár/Alba Iulia, the Residence Town of Gabriel Bethlen ......................635 Árpád Mikó: The Problems of Investigating the Late Renaissance Transylvanian Painting. Data Concerning the Works of Paulus Alba Julius (†1635) ........................................................647 Erika Kiss: “…A Manful Register of Stocktaking” – Gabriel Bethlen’s Treasury and Treasures ......655 Adrian Andrei Rusu: Stove Tiles with Female Mascaron in Transylvania (First Half of the Seventeenth Century) .................................................................................................................666 András Sófalvi: Border Defence of Szeklerland during the Reign of Gabriel Bethlen ..................675 List of Abbreviations .........................................................................................................................687 List of Illustrations ............................................................................................................................687 Illustrations........................................................................................................................................689

8

Tudor Sălăgean

Tudor Sălăgean GABRIEL BETHLEN, TRANSILVANIA ȘI MITUL ROZICRUCIAN Cuvinte cheie: Rozicrucianism, Gabriel Bethlen, Martin Opitz, Alstedius, Albert Szenczi Molnár

Remarcabila și erudita sinteză a istoricei britanice Frances Yeates1 a demonstrat într-o manieră convingătoare faptul că mișcarea rozicruciană a fost inspirată, într-o măsură semnificativă, de proiectele hermetice ale lui John Dee, care, transferate în mediile reformate din Germania, au dat naștere unei mișcări politice și spirituale anticatolice, încrezătoare în puterea spiritului uman. Frances Yates a reușit, de asemenea, să argumenteze legăturile existente între această mișcare și coaliţia antihabsburgică care a reușit în anul 1619, după încetarea din viață a împăratului Mathias, să-l instaleze pe tronul Boemiei pe Frederic al V-lea, „regele de iarnă”. Ceea ce nu a sesizat însă Frances Yates, asemeni altor autori occidentali a căror perspectivă asupra spaţiului european era alterată de percepția deformată din epoca Războiului Rece, a fost importanţa de excepţie pe care a avut-o în cadrul aspectelor politice și militare ale coaliţiei anticatolice principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen (1613–1629)2. O vastă literatură istoriografică a arătat deja că acţiunea antihabsburgică a cehilor și transilvănenilor a fost, în prima fază a războiului, una convergentă, iar în 1619, după o serie de înfrângeri severe, Viena însăși s-a aflat sub ameninţarea militară directă a armatelor protestante coalizate3. În vara anului 1620, Dieta de la Banska Bystrica i-a oferit lui Bethlen coroana Ungariei, la fel cum Dieta Boemiei îi oferise, cu câteva luni mai devreme, coroana regală boemă lui Frederic. Chiar dacă Bethlen a declinat, în acel moment oferta, spiritul alianței ceho-transilvane este ilustrat de o stampă de epocă care îl reprezintă pe Bethlen călărind alături de regele Frederic al V-lea; caii se află pe aceeași linie, cei doi suverani îndreptându-se, împreună, către același ţel, sub deviza comună: „Pro lege et grege” (Pentru lege și popor). Această stampă ilustrează o realitate istorică mult prea bine cunoscută în epocă, care a contribuit de altfel la notorietatea europeană a principelui Transilvaniei. În pofida reintrării lui Bethlen în război, în septembrie 1620, campania antihabsburgică a luat o turnură dezastruoasă în toamna aceluiași an, când armata boemă, prost comandată, a cedat în fața trupelor habsburgice într-o confruntare care a durat doar două ore, la Muntele Alb (8 noiembrie 1620). Demoralizate, trupele coaliției protestante au fost incapabile să opună rezistență, în pofida faptului că pierderile efective pe câmpul de luptă, deși relativ mari, nu

1 2 3

440

Frances Yeates, The Rosicrucian Enlightenment, Routledge, London–New York, 1972. Ed. rom. Iluminismul rozicrucian, București, 1998 (trad. Petru Creţia). A se vedea mai recent Dénes Harai, Gabriel Bethlen, Prince de Transylvanie et roi élu de Hongrie, L’Harmattan, Paris, 2013. Trynttje Helfferich, The Thirty Years’ War. A Documentary History, Hackett Pub Co, Indianapolis, 2009, p. 7–8.

GABRIEL BETHLEN, TRANSILVANIA ȘI MITUL ROZICRUCIAN

fuseseră insurmontabile4. Dispersia armatei protestante a fost însă una atât de rapidă, de surprinzătoare și de generală, încât i-a luat prin surprindere și pe învingători, care nu se așteptau ca Praga să fie abandonată fără nici un simulacru de rezistență. Frederic însuși, surprins de vestea înfrângerii în timp ce lua masa de prânz, a părăsit Praga în cea mai mare grabă, lăsând în urma sa atât coroana regală, cât și numeroase documente secrete. Aceasta în pofida faptului că trupele boemiene ale lui Mansfeld controlau încă vestul Boemiei, că o altă armată protestantă era intactă în Silezia, iar oastea transilvană a lui Bethlen, cu un efectiv de 30.000 de oameni, deși ținută în șah de generalul imperial Dampierre, se afla la o distanță rezonabilă, în apropiere de Bratislava. Ca urmare a înfrângerii de la Muntele Alb, coaliția protestantă a intrat într-un rapid proces de dezintegrare5, iar Gabriel Bethlen a fost nevoit să își reformuleze opţiunile de politică externă și să caute o cale de apropiere faţă de imperiali, cu care a semnat, în condiţii avantajoase, tratatul de pace de la Mikulov (Nikolsburg), la 6 ianuarie 1622. În anii 1623–1624, ca urmare a contactelor cu Olanda, Bethlen a avut o nouă intervenție în războiul european, care avea ca țintă un asalt asupra Vienei, acțiunile sale rămânând însă limitate la teritoriul Moraviei6. Ulterior, în 1626–1627, o nouă revenire a lui Bethlen pe scena Războiului de 30 de Ani merită atenția noastră. Realizată după intervenția daneză în conflictul european și semnarea Tratatului de la Haga (1625), revenirea Transilvaniei în conflictul european a fost realizată sub semnul echilibrului și realismului politic și militar care au caracterizat, cu predilecție, ultimii ani ai domniei lui Bethlen7. Proiectele militare ale anilor 1626–1627 prevedeau, din partea coaliției evanghelice, o nouă invazie a teritoriilor imperiale și, în cele din urmă, un asalt decisiv asupra Vienei, iar rolul Transilvaniei în aceste planuri de acțiune urma să fie, din nou, unul esențial8. Chiar dacă forțele coaliției antihabsburgice, confruntate cu forța și determinarea trupelor imperiale aflate sub comanda lui Wallenstein, nu au reușit să obțină succesul scontat, revenirea Transilvaniei în Războiul de 30 de Ani s-a dovedit a fi, odată în plus, o probă a abilităților diplomatice și militare ale lui Gabriel Bethlen. Acesta a reușit din nou să se impună în fața adversarilor, dar și a aliaților, atingând obiective militare importante fără a angaja confruntări armate majore și, prin urmare, fără a înregistra pierderi inutile9. Reliefarea acestor momente ale istoriei politice și militare are propria sa semnificație din punctul de vedere al întrebărilor care au stat la baza acestei lucrări. După cum vom vedea, fiecare dintre intervențiile Transilvaniei în marele război european a coincis cu o etapă importantă a istoriei culturale a principatului. Eforturile militar și demersurile diplomatice au fost de fiecare dată însoțite, și în planul politicii culturale, de acțiuni direcționate cu fermitate către susținerea cauzei protestante, cu adeseori sugeratele sale implicații rozicruciene. Pentru a contura mai bine peisajul cultural al spațiului aflat în atenția noastră, trebuie să spunem că Transilvania începuse să se afirme, cel puțin din secolul al XVI-lea, ca o zonă de interes pentru

4 5 6 7 8 9

Peter H. Wilson, The Thirty Years’ War. Europe’s Tragedy, Belknap Press, London, 2009, p. 306. Ibidem, p. 306–310. Josef W. Polišenský, War and Society in Europe, 1618-1648, Cambridge University Press, Cambridge, 1978, p. 85–92. Ibidem, p. 111–112. Ibidem, p. 119–120. Ibidem, p. 114–119.

441

Tudor Sălăgean savanţii unei epoci în care cunoașterea refuza să se mai lase îngrădită de limitările impuse de religie, ca parte a lanţului universal al tradiţiei hermetice și al transmiterii luminii iniţiatice. Este interesantă în acest context viziunea lui Michael Maier10, unul dintre personajele cheie ale istoriei rozicrucianismului timpuriu, teoretician al alchimiei hermetice, diplomat și medic personal al împăratului Rudolf al II-lea și, mai apoi, al principelui Mauriciu de Hessen-Kassel. În influenta sa lucrare Symbola Aureae Mensae Duodecim Nationum, un veritabil tratat de filosofie naturală inspirată din alchimia medievală11, tipărită la Frankfurt, în 1617, Maier ne oferă o listă, ordonată cronologic, a celor mai importanți 12 mari filosofi hermetici din istoria omenirii, care începe cu Hermes Trismegistus și se încheie cu Anonymus Sarmata, acesta din urmă nimeni altul decât faimosul alchimist polonez epocii, Michael Sendivogius (Michał Sędziwój, 1566–1636). Lucrarea lui Michael Maier îl consideră ca fiind unul dintre cei mai mari filosofi hermetici ai tuturor timpurilor pe transilvăneanul Melchior Cibinensis, care pare să fie, în viziunea sa, principalul element de legătură între marele secol al XIII-lea, cu pleiada sa de savanţi și alchimiști, și epoca contemporană lui, în care reînvierea știinţelor hermetice era pusă în serviciul unei reforme care urmărea transformarea generală a lumii. Transilvania este, prin urmare, în viziunea lui Michael Maier, un spațiu al tradiției și al culturii, perfect integrat în cultura hermetică europeană. Referința este cu atât mai importantă, cu cât Symbola Aureae Mensae Duodecim Nationum este, potrivit lui Arthur E. Waite, prima lucrare care face referire la existența unui Collegium Philosophorum Germanorum de R.: C.: (Colegiul Filosofilor Germani de Rosa Croce), denumire care va fi reactivată de o serie de societăți inițiatice germane cu începere din secolul al XIX-lea12. Înfrângerea militară și invadarea statelor protestante din Germania de către trupele Habsburgilor spanioli au declanșat un adevărat exod al literaţilor și savanţilor din universităţile în care fermentase mișcarea rozicruciană. Consecința cea mai vizibilă și directă pentru Transilvania a acestor ample și încă insuficient clarificate conexiuni paneuropene a fost apariţia Colegiului Academic din Alba Iulia. Această instituţie de învăţământ s-a afirmat în puţini ani ca una dintre cele mai prestigioase din epoca Războiului de 30 de Ani. Printre iluștrii profesori ai colegiului din Alba Iulia, care au lăsat urme memorabile ale prezenţei lor transilvănene, se numără Martin Opitz (1597–1639)13, părinte al poeziei moderne germane, prezent în capitala Transilvaniei în anii 1622–162314. Și în cazul lui Opitz – cel care considera poezia ca fiind „o teologie mascată și o lecție referitoare la cele sfinte”15 – a fost sugerată o strânsă conexiune cu nucleul rozacrucian realizată, de această dată, prin intermediul lui Daniel Heinsius (1580–1655), secretar al Statelor Generale în perioada Sinodului de la Dort (1618–1619) – sinod la care a participat dealtfel, în calitate de reprezentant al ducatului Nassau, și un alt

10 Hereward Tilton, The Quest for the Phoenix. Spiritual Alchemy and Rosicrucianism in the Work of Count Michael Maier (1569-1622), de Gruyter, Berlin, 2003. 11 Ibidem, p. 31., 139–150. 12 Arthur Edward Waite, The Brotherhood of the Rosy Cross: Being Records of the House of the Holy Spirit in its Inward and Outward History, William Rider, London, 1924, p. 324. 13 Max Reinhart, ed., History of German Literature, vol. 4, Early Modern German Literature 1350-1700, Camden House, Rochester, 2007, p. 255–274. 14 Flavia Teoc, Un pionnier du baroque: Martin Opitz, în „Transylvanian Review”, nr. 2/2007, p. 63–71. 15 Isabella Van, Mystical Love in the German Baroque: Theology, Poetry, Music, Scarecrow Press, Lanham, 2009, p. 59–60.

442

GABRIEL BETHLEN, TRANSILVANIA ȘI MITUL ROZICRUCIAN

viitor profesor al Colegiului transilvănean, Johann Heinrich Alstedius. Printre participanţii de marcă la sinodul încheiat cu condamnarea fermă a arminianismului și cu exilarea lui Hugo Grotius s-a numărat, de asemenea, Johann Alting, unul dintre consilierii lui Frederic al V-lea. În cazul lui Martin Opitz, legăturile sale cu mediile care cultivau mișcarea rozicruciană devin mai evidente în ultima etapă a carierei sale, cea petrecută la Danzig (Gdansk), în calitate de poet și istoric de curte al regelui Vladislav al IV-lea Wasa (1632–1648), în care poetul german a fost găzduit de pastorul Bartholomeus Schwartz, cunoscut sub numele latinizat de Bartholomeus Nigrinus (1595–1646), unul dintre apropiații lui Andreas Hünefelt (Huenefelt, Hunsfeldus, 1609–1652), care a fost, la rândul său, editorul uneia dintre aparițiile timpurii ale celebrului manifest Fama fraternitatis16. Nigrinus se numărau printre corespondenții a două dintre personajele cheie ale istoriei rozicrucianismului european: savantul englez Robert Fludd, cu care Opitz va intra, de asemenea, într-o relație epistolară, și Jan Amos Comenius, savantul și pedagogul ceh căruia i se atribuie un rol esențial în răspândirea ideilor rozicruciene în întreg spațiul Europei Centrale. Nigrinus a fost un colaborator apropiat al lui Comenius, împreună cu care, la Elbing (Elblag), a început redactarea Pansophyei boeme, lucrare rămasă însă neterminată. După încetarea din viață a lui Opitz, răpus de ciumă în anul 1639, Nigrinus va coordona publicarea operelor postume ale marelui poet german, care va fi realizată la tipografia lui Andreas Hünefelt. Câțiva ani mai târziu, odată cu reluarea implicării Transilvaniei în războiul antihabsburgic, spre sfârșitul domniei lui Bethlen, alți profesori germani celebri iau drumul Transilvaniei. Nu pare întrutotul imposibil ca o parte a acestora să fi împărtășit ideile rozicruciene, sau chiar să fi avut o implicare bine conturată în începuturile rozacrucianismului. Aceștia s-au refugiat în Transilvania, unde au fost adăpostiţi de Gabriel Bethlen, au trăit, au creat și au pus bazele unei instituții educaționale de prestigiu. Cel mai important dintre aceștia a fost, fără îndoială, Johann Heinrich Alstedius (1588– 1638), născut în martie 1588, la Herborn, în Nassau, care frecventa medii nu foarte îndepărtate de cele în care se manifesta Johann Valentin Andreae. A studiat tot acolo, în colegiul superior fondat, în 1584, de contele Johann al VI-lea de Nassau-Dilleburg, colegiu al cărui prim rector a fost Johannes Piscator (1546–1625), primul traducător al versiunii calviniste a Bibliei în limba germană (1602). În 1608, Alstedius a devenit profesor la același colegiu, unde i-au fost încredințate, în 1615 și, respectiv, 1619, cele mai importante cursuri: cel de filozofie și cel de teologie. Cel mai important dintre studenții săi este considerat Jan Amos Comenius, care a studiat aici între 1611 și 1613, și care a fost suspectat de legături cu mișcarea rozicruciană17. Alstedius a fost influențat de Comenius în configurarea sistemului său mnemonic, prefigurat, în 1610, de apariția lucrării Systema mnemonicum duplex (Frankfurt, 1610), sistem destinat să organizeze întreaga cunoaștere umană într-o manieră sistematică, care să permită asimilarea ei integrală18. Apreciați de elita aristocratică din Palatinat, Alstedius și Comenius propuneau o interpretare a Bibliei prin care Casa de Habsburg era identificată cu forțele în-

16 The Rosicrucian Manuscripts, ed. Benedict J. Williamson, Invisible College Press, LLC, Woodbridge, 2002, p. 11. 17 Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, Polirom, București, 2002, p. 170–173. 18 Daniel Garber, Michael Ayers, eds., The Cambridge History of Seventeenth Century Philosophy, II, Cambridge University Press, Cambridge, 1998, p. 1397–1398.

443

Tudor Sălăgean tunericului descrise în Apocalipsa după Ioan. Potrivit convingerilor lui Alstedius, Imperiul trebuia identificat nu cu cea de a patra monarhie binefăcătoare din Cartea lui Daniel, ci cu cea de a patra fiară din cartea Apocalipsei. În convingerile sale milenariste în curs de definire, Alstedius credea că evenimentele contemporane lui reprezentau bătălia finală a regilor, descrisă în Cartea lui Daniel. Regele de la miazăzi urma să distrugă templul credinței, și să își oblige supușii să renunțe la convingerile lor religioase. El urma să fie însă învins și detronat de un mare rege de la miazănoapte, care îl va învinge pe cel dintâi și va aduce poporului libertatea mult visată19. Redescoperirea recentă a operei lui Alstedius aruncă noi perspective asupra legăturilor sale cu mișcarea rozacruciană20. Alstedius a fost unul dintre cei mai mari enciclopediști ai epocii sale și, de asemenea, unul dintre cei mai buni cunoscători ai Bibliei din lumea europeană a timpului său. Printre operele care i-au asigurat faima se numără Triumphus bibliorum sacrarum seu Encyclopaedia biblica, apărută la Frankfurt, în 1625. Este cea dintâi enciclopedie biblică, studiată în ţările reformate timp de mai bine de două secole. Alstedius consideră Biblia sursa moralităţii, a întregii cunoașteri, și chiar a știinţei medicale. Trebuie să remarcăm aici faptul că, după cum sugerează Fama fraternitatis și Confessio fraternitatis, cunoașterea perfectă a Bibliei reprezintă condiţia de căpătâi a oricărui progres ulterior. Rozicrucienii sunt bibliciști, privesc Biblia ca pe o enciclopedie a întregii cunoașteri și a întregii naturi, la fel cum făceau și predecesorii lor paracelsieni21. Primele sale lucrări abordează problema constituirii unui sistem filosofic articulat în jurul operei lui Raymond Lull. Preocupat de Alchimie, pe care o substituie Kabbalei, Alstedius a fost un personaj extrem de influent și respectat, cu o operă apreciată timp de secole după încetarea sa din viaţă. Alstedius s-a aflat, de asemenea, în relații destul de strânse cu Christoph Besold, o figură cheie a istoriei rozicruciene timpurii și a manifestelor rozicruciene, prieten apropiat al lui J. V. Andreae și al lui Tobias Hess. Chiar dacă venirea sa la Alba Iulia este situată, cronologic, după încetarea din viață a lui Bethlen, invitarea sa în Transilvania este pusă pe seama marelui principe22. De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că opera sa fundamentală, Encyclopedia în șapte volume publicată la Herborn, în anul 1630, îi este dedicată lui Gabriel Bethlen, fapt care ne indică, cu claritate, existența unei legături între cele două personalități istorice, și ne fac să înțelegem că inițiativa chemării lui Alstedius la Alba Iulia i s-a datorat, de asemenea, principelui transilvănean. În același orizont de interese se înscrie studentul lui Alstedius la Academia Nassauensis din Herborn, devenit ulterior colegul acestuia la Colegiul Academic din Alba Iulia: filosoful, logicianul și enciclopedistul Johann Heinrich Bisterfeld (1605–1655). Bisterfeld a fost, asemeni magistrului său, unul dintre cei mai mari specialiști europeni în problema limbajului universal23 – o altă insistentă preocupare a rozicrucienilor. Una dintre lucrările sale funda-

19 Peter H. Wilson, op. cit., p. 262. 20 Howard Hotson, Paradise Postponed: Johann Heinrich Alsted and the Birth of Calvinist Millenarianism, Springer, Dordrecht/Boston, 2000. 21 Márton Szentpéteri, A Central European Example of 17th-Century Calvinist Intellectual Communication: Johann Heinrich Alsted and Albert Szenci Molnar, la http://magyar-irodalom.elte.hu /contentware/marci/cikk.htm. (august 2014). 22 Daniel Garber, Michael Ayers, eds., op. cit., II, p. 1397. 23 Paolo Rossi, Logic and the Art of Memory: The Quest for a Universal Language, University of Chicago Press, London–New York, 2006, p. 142–147.

444

GABRIEL BETHLEN, TRANSILVANIA ȘI MITUL ROZICRUCIAN

mentale, Alphabeti philosophici libri tres, retipărită postum la Leiden, în 1661, a exercitat o influenţă directă asupra lui Leibnitz, a cărui Dissertatio de Arte Combinatoria a apărut la Leipzig în 166624. Bisterfeld era, dealtfel, înrudit cu Wilhelm Schickhard, coleg al lui Besold la Tubingen, nimeni altul decât profesorul de astronomie al lui J. V. Andreae. Se știe, dealtfel, că Andreae, împreună cu Besold, Wilhelm von der Weese și Abraham Hölzel, promotori ai ideilor unei reforme generale, realizată pe baze astro-spirituale25. Din punctul de vedere al conexiunii rozicruciene, unul dintre cei mai interesanţi colaboratori ai lui Alstedius, devenit și el transilvănean prin adopţie, a fost Albert Szenczi Molnár (1574–1634; în latină Albertus Molnar Ungarus), primul traducător al psalmilor în limba maghiară. Aflat în corespondenţă cu Alstedius încă din 1609, în legătură cu proiectul său de traducere a psalmilor, Szenczi Molnár a avut o certă influenţă asupra acestuia. Acestei influenţe i se datorează desigur faptul că, în lucrarea sa Systema mnemonicum duplex (Frankfurt, 1610), Alstedius consideră maghiara ca fiind una dintre cele mai vechi și mai nobile limbi ale omenirii și, prin urmare, apropiată din acest punct de vedere de limba supremă, cea mai veche și mai nobilă, limba Vechiului Testament și a Kabbalei: ebraica. În 1608, Alstedius îl menţiona deja pe Szenczi Molnár în a sa Specimen musicae Ebraicae, tipărită la Heidelberg, considerându-l unul dintre cei mai importanţi traducători ai psalmilor. Același Szenczi Molnár se afla, de asemenea, în relaţii apropiate cu Georg Vechner (1590–1647), teolog, ebraist și cartograf, profesor la colegiul din Beuthen, autor al unor hărţi militare care vor fi foarte bine apreciate de comandanţii din Războiul de 30 de Ani. Prin el și prin apropiatul său Johann Moriaen (1591–1668) ne apropiem de cercul pansofic creat și condus de Samuel Hartlib (c. 1600– 1662), unul dintre cei care au contribuit la crearea Royal Society. O altă personalitate a epocii, legătură comună a tuturor acestor intelectuali a fost deja menţionatul Jan Amos Comenius, aflat în legături cu Moriaen și cu Vechner încă din 1611, anul înmatriculării sale la universitatea din Heidelberg. Același Moriaen îl frecventa pe Isaac Beekman (1588–1637), profesor la universităţile din Utrecht, Rotterdam și Dordrecht, apropiat al lui Descartes, care i-a dedicat unul dintre primele sale tratate, Compendium Musicae (1618), operă care ilustrează, de asemenea, preocupări comune acelora cultivate de Alstedius. În 1618 Albert Szenczi Molnár era profesor la universitatea din Strasbourg. Acolo îl găsește în iulie Márton Szepsi Csombor, autorul unei celebre cărţi de călătorie publicate în epocă (Europica Varietas, 1620)26. Revenit în Transilvania, de asemenea la chemarea lui Bethlen, Albert Szenczi Molnár a încetat din viaţă la Cluj, în 1634, fiind înmormântat în cimitirul Hajongard. Prezenţi la funeraliile sale, Alstedius și Bisterfeld, profesori la Colegiul Academic din Alba Iulia, au scris două epitafe, dintre care cel al lui Bisterfeld menţionează sprijinul și subsidiile primite de Szenczi Molnár din partea principelui Mauricius de Hessen-Kassel, numit aici Mauritii Herois. Într-adevăr, Mauriciu cel Înţelept, Landgraful de Hessen-Kassel (1592–1627) a fost marele patron și susţinător al lui Szenczi Molnár. Trecut la

24 Eberhard Knobloch, Die Mathematische Studien von G. W. Leibniz zur Kombinatorik, Studia Leibnitiana Supplementa, Band 11, Franz Steiner, Wiesbaden, 1973. 25 Susanna Akerman, Rose Cross over the Baltic. The Spread of Rosicrucianism in Northern Europe, Brill, Leiden, 1998, p. 213. 26 Bernard Adams, As Through the Land of England Once He Passed. Márton Szepsi Csombor and his 1620 Europica Varietas, în „Hungarian Quarterly”, Vol. XVIII, nr. 171, Autumn 2003.

445

Tudor Sălăgean reformă în 1605, Mauriciu era un expert în știinţele hermetice, pasionat de cunoașterea secretă și, în consecinţă, unul dintre principalii susţinători ai rozicrucianismului. Potrivit lui Szenczi Molnár, landgraful vorbea fluent nu mai puţin de douăsprezece limbi europene, printre acestea numărându-se și maghiara. Lui Mauriciu de Hessen-Kassel Szenczi Molnár i-a dedicat, dealtfel, opera care l-a făcut celebru: Psalterium Hungaricum, tipărită la Herborn în 1607. În 1610, aceluiași principe Mauritius îi este dedicată de către Molnár Nova Grammatica Ungarica, apărută la Hanau. Atât Alstedius, cât și Szenczi Molnár făceau parte din medii apropiate acelora pe care le frecventa presupusul întemeietor al mișcării rozicruciene, Johann Valentin Andreae. Născut în 1586 la Herrenberg, în Württemberg, acesta a studiat teologia la Tübingen între 1604–1606, fiind obligat să își întrerupă însă studiile din cauza unui scandal universitar. Urmează, până în 1612, una dintre cele mai puţin cunoscute perioade ale biografiei sale, caracterizată printr-o serie de peregrinări pe la diferite curţi princiare și aristocratice din Germania, Italia, Franţa, Elveţia și Austria. Este posibil ca el să îl fi întâlnit în cursul peregrinărilor sale pe Alstedius și pe Szenczi Molnár. Alstedius are, din plin, calităţi apreciate de Andreae: o cultură extrem de vastă, aprofundată în mai multe direcţii, o parte a acestora regăsindu-se în Fama Fraternitatis. Este, în orice caz, destul de evident faptul că principele Bethlen, întemeietorul Colegiului Academic din Alba Iulia și unul dintre personajele importante ale întreprinderilor militare din prima decadă a Războiului de 30 de Ani, a dus și o politică internă care se înscria în linia reformatoare promovată de marii oameni de cultură ai epocii sale. El a promovat în funcţiile de stat oameni noi, remarcaţi prin educaţie și prin meritele lor personale; cu sprijinul acestora, a realizat ample reforme sociale, economice, fiscale și militare. Politica sa economică a fost una intervenţionistă, orientată către diminuarea monopolului breslelor și către aducerea în Transilvania a unor meșteri din exterior, capabili să realizeze produse mai ieftine și de mai bună calitate decât breslele. Reforma sa militară, care viza constituirea unei armate permanente profesioniste, l-a determinat pe Bethlen să încurajeze eliberarea și înnobilarea unui mare număr de iobagi, inclusiv români, în pofida opoziţiei Stărilor. Sub aspect confesional, Bethlen a păstrat echilibrul între religiile recepte și s-a arătat tolerant faţă de religia ortodoxă. El a acordat fiilor de iobagi dreptul de a frecventa școlile sătești, luând în același timp măsuri împotriva stăpânilor de moșii care se opuneau acestei dispoziţii (1624). Toate aceste măsuri i-au asigurat un control asupra societăţii și economiei ardelene, făcând de asemenea posibilă afirmarea externă a Transilvaniei27. Mitul rozicrucian nu a rămas unul fără urmări în Transilvania. El nu a fost limitat la epoca lui Bethlen, și nu a intrat în uitare odată cu dispariția acestuia. Importanța acestui mit pare a fi, de altfel, legată tocmai de persistența acestuia de-a lungul întregului secol care a urmat. Să amintim aici doar în treacăt că fondatorul rozicrucianismului nord-american a fost transilvăneanul Johannes Kelpius (1673–1708)28, student al lui Knorr von Rosenroth, la Altdorf, și membru al unui capitlu rozicrucian din Țările de Jos, care a traversat oceanul în anul 1694, convins fiind de iminenta îndeplinire a profeției lui Alstedius referitoare la acest an. Să mai

27 Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, ed., Istoria României. Compendiu, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004 (2007), p. 321–323. 28 Arthur Versluis, The Esoteric Origins of the American Renaissance, Oxford University Press, Oxford, New York, 2001, p. 41–47.

446

GABRIEL BETHLEN, TRANSILVANIA ȘI MITUL ROZICRUCIAN

amintim, de asemenea, faptul că, potrivit mărturiei landgrafului Karl de Hessen-Kassel, celebrul Conte de Saint Germain29, personaj istoric și literar de o notorietate greu de egalat și unul dintre cei mai celebri suspecți de rozicrucianism din istorie, ar fi, avut de asemenea, origini transilvănene. Există, prin urmare, un număr de indicii care sugerează că nu ar fi cu totul imposibil ca cel puţin o parte a autorilor manifestelor rozicruciene să se fi numărat printre profesorii Colegiului Academic din Alba Iulia. A fost această instituţie academică, a cărei apariţie nu beneficiază de nici un precedent în Transilvania, realizată de Bethlen pentru a îi atrage la curtea sa reprezentanții unui grup de care se vorbea foarte mult în Europa acelor ani? Au reușit Alstedius, Bisterfeld, Szenczi Molnár sau Martin Opitz, alături de ceilalţi profesori ai Colegiului din Alba Iulia, să constituie în Transilvania o societate rozicruciană care să fi urmat modelul ideal propus de manifeste? Sunt întrebări al căror răspuns va putea fi dat doar de cercetările viitoare.

GABRIEL BETHLEN, TRANSYLVANIA AND THE ROSICRUCIAN MYTH

Keywords: Rosicrucianism, Gabriel Bethlen, Martin Opitz, Alstedius, Albert Szenczi Molnár The remarkable and erudite synthesis of the British historian, Dame Frances Yeates, demonstrated in a convincing manner that the Rosicrucian movement was inspired in a high degree by the hermetical projects of John Dee, which, transferred into the reformed circles in Germany, gave birth to a political and spiritual anti-Catholic movement, confident in the strength of the human spirit. Frances Yeates managed also to substantiate the links between this movement and the creation of the anti-Habsburg coalition that succeeded in 1619, after the death of Emperor Mathias, to install on the throne of Bohemia the “Winter King”, Frederick V. What was not noticed by Frances Yeates, and by many other Western authors whose perspective on the European area was altered by the distorted perception on the European space inspired by the geopolitical realities of the Cold War era, was the exceptional role played in the political and military aspects of the anti-Catholic coalition by Gabriel Bethlen, the Prince of Transylvania (1613–1629). There are a number of clues, presented in this paper, which suggests that it wouldn’t be impossible to count, among the inspirers of the Rosicrucian manifestoes, some of the professors of the Academic College of Alba Iulia, founded by Gabriel Bethlen in 1622. Was this academic institution, whose appearance has no precedent in Transylvania, an attempt of Prince Bethlen to make the connection with the representatives of the most famous and discussed society in the Europe of those years? Were able Martin Opitz, Alstedius, Albert Szenczi Molnár, Bisterfeld, along with others scholars connected with the College of Alba Iulia, to transfer in Transylvania a part of the Rosicrucian ideas? These are questions whose answer could be given only by future research. However, it must be said that the Rosicrucian myth hasn’t remained one without other traces in Transylvania. He was not limited to the time of Bethlen, and did not go into oblivion after his death. The importance of this myth seems to be related to its very persistence throughout the century that followed. Let us mention here only that the founder of the North American Rosicrucianism was the Transylvanian

29 Raymond Bernard, Great Secret Count St Germain, Kessinger Publishing, Washington, 1993, p. 1–2., 29–35.

447

Tudor Sălăgean Johannes Kelpius (1673–1708), member of the Rosicrucian chapter in Netherlands, who crossed the ocean in 1694, convinced of the imminent fulfilment of the prophecy of Alstedius on this year. Let’s remember also that, according to the testimony of Karl of Hesse-Kassel, the notorious Count of Saint Germain, one of the most famous alleged Rosicrucians in history, had also Transylvanian origins. In any case, it is certain that Transylvania was seen in the sixteenth and seventeenth centuries as part of the universal chain of the hermetic tradition and of the transmission of the light of knowledge.

448