Muzeul Naţional de Istorie a României. Monografii X
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei (Alba, România). Între simbolism şi raţiuni defensive
Cătălin BEM
Bucureşti 2015
Copertă Cătălin Bem Fotografii (teren) – Cătălin Bem, Vasile Opriş, Mădălina Dimache, Tudor Hila (piese) – Vasile Opriş, Tudor Hila. Autorii documentaţiei descriptive (teren) Cătălin Bem, Mădălina Dimache, Constantin Haită, Tudor Hila, Vasile Opriş, Marian Tudoran. Restaurare Vasile Opriş, Cătălin Bem, Mădălina Dimache Desene Vasile Opriş, Cătălin Bem, Florin Grofu Prelucrare grafică Cătălin Bem, Tudor Hila, Vasile Opriş Traducere: Alexandra Bădescu © autorii textelor & MNIR N. B. Textul de faţă este rezultatul unei acţiuni conştiente, asumate ştiinţific şi, ca urmare, individual. Un organism instituţional trăieşte prin membrii săi, în nici un caz invers. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BEM, CĂTĂLIN Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei (Alba, România) : între simbolism şi raţiuni defensive / Cătălin Bem ; cuvânt înainte: Florin Draşovean. ‐ Târgovişte : Cetatea de Scaun, 2015 ISBN 978‐606‐537‐294‐8 I. Draşovean, Florin (pref.) 902(498 Pianu de Jos) 904:623.1(498 Pianu de Jos)
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015 ISBN 978‐606‐537‐294‐8 www.cetateadescaun.ro,
[email protected]
Muzeul Naţional de Istorie a României. Monografii X
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei (Alba, România). Între simbolism şi raţiuni defensive
Cătălin BEM cu contribuţii de Vasile OPRIŞ, Mădălina DIMACHE, Tudor HILA, Constantin HAITĂ, Andrei ASĂNDULESEI, Adrian BĂLĂŞESCU, Valentin RADU, Gabriel VASILE
SUMAR CUVÂNT ÎNAINTE
xi
FLORIN DRAŞOVEAN
O INTRODUCERE CĂTĂLIN BEM PREMISE CĂTĂLIN BEM STRUCTURA SISTEMULUI DEFENSIV. ŞANŢUL DE DELIMITARE CĂTĂLIN BEM, CONSTANTIN HAITĂ STRUCTURA SISTEMULUI DEFENSIV. PALISADELE CĂTĂLIN BEM GROPI ŞI MORMINTE CĂTĂLIN BEM PROSPECŢIUNI MAGNETOMETRICE ANDREI ASĂNDULESEI O ANALIZĂ A CERAMICII VASILE OPRIŞ, CĂTĂLIN BEM, MĂDĂLINA DIMACHE, TUDOR HILA FAUNA ENEOLITICĂ DE LA PIANU DE JOS PODEI ADRIAN BĂLĂŞESCU, VALENTIN RADU ANALIZA ANTROPOLOGICĂ A RESTURILOR OSTEOLOGICE GABRIEL VASILE ELEMENTE DE CRONOLOGIE ABSOLUTĂ. CONCLUZII CĂTĂLIN BEM BIBLIOGRAFIE INDICATIVE STRATIGRAFICE, LEGENDĂ REZUMAT AUTORI
1
5
17
21
35
43
45
73
99
107
123 131 135 157
CONTENTS FOREWORD
xi
FLORIN DRAŞOVEAN
AN INTRODUCTION CĂTĂLIN BEM PREMISES CĂTĂLIN BEM THE STRUCTURE OF THE DEFENSIVE SYSTEM. DELIMITATION DITCH CĂTĂLIN BEM, CONSTANTIN HAITĂ THE STRUCTURE OF THE DEFENSIVE SYSTEM. THE PALISADES CĂTĂLIN BEM PITS AND TOMBS CĂTĂLIN BEM MAGNETOMETRIC PROSPECTING ANDREI ASĂNDULESEI AN ANALYSIS OF POTTERY VASILE OPRIŞ, CĂTĂLIN BEM, MĂDĂLINA DIMACHE, TUDOR HILA THE ENEOLITHIC FAUNA FROM PIANU DE JOS PODEI ADRIAN BĂLĂŞESCU, VALENTIN RADU THE ANTHROPOLOGICAL ANALYSIS OF OSTEOLOGICAL REMAINS GABRIEL VASILE ELEMENTS OF ABSOLUTE CHRONOLOGY. CONCLUSIONS CĂTĂLIN BEM BIBLIOGRAPHY LEGENDS ABSTRACT AUTHORS
IX
1
5
17
21
35
43
45
73
99
107
123 131 135 157
FAUNA ENEOLITICĂ DE LA PIANU DE JOS PODEI Adrian BĂLĂŞESCU Valentin RADU Fauna studiată în cadrul acestui volum provine din cadrul a cinci complexe de tipul gropilor – Cx34, Cx80, Cx81, Cx82 și Cx212 – fără legătură cu sistemul defensiv al aşezării eneolitice de la Pianu de Jos Podei şi ulterioare, cel puţin aparent, acestuia. Detalii privind descrierea acestor complexe (diametru, adâncime, formă, stratigrafie etc.) se regăsesc în capitolul 6. Aceste gropi au fost încadrate crono‐cultural în complexul cultural Foeni‐Petreşti (sfârşit de faza II – început de faza III1). Studii faunistice privind această perioadă culturală sunt relativ puţine şi destul de inegal distribuite pe teritoriul țării noastre (Bălăşescu et alii 2003). Astfel, în Banat a fost cercetată aşezarea de la Foeni Cimitirul Ortodox (El Susi 1998a; eadem 2003), cu mai multe niveluri aparţinând culturii Foeni, dar şi cea de la Parţa II cu un nivel Petreşti (El Susi 1998b; eadem 2012). În Transilvania există mai multe staţiuni Petrești: Zau de Câmpie, Tărtăria, Cheile Turzii (Bindea 2008), Moşna cu două niveluri Petreşti, unul A şi altul A‐B (El Susi 2010) şi Miercurea Sibiului Petriş unde nivelul III a fost determinat ca aparţinând culturii Petreşti A‐B (El Susi 2012). Metodologie Specificăm că tipul de prelevare al materialului faunistic a fost făcut direct – „la ochi” – ceea ce prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje (Popovici et alii 2002, 57‐58). Totuşi în condiţiile unei săpături de salvare/preventive, această metodă de prelevare este cea mai adecvată dacă avem în vedere factorul timp, cu toate că uneori, pentru o mai bună cunoaştere a întreg cortegiului faunistic se impune şi eşantioanarea măcar a 10% dintr‐un complex arheologic care poate fi cernut la sec. Remarcăm că recoltarea materialului faunistic a fost făcută destul de minuţios dacă avem în vedere că au fost culese şi resturile faunistice de mici dimensiuni. Fauna relativ bogată, ce numără peste 2.500 de resturi, aparţine nevertebratelor (scoici) şi vertebratelor, mai precis reptilelor și mamiferelor. Determinările anatomice şi taxonomice au fost realizate cu ajutorul colecţiilor osteologice de referinţă ale Laboratorului de Arheozoologie din cadrul Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare „Alexandra Bolomey” din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României. De asemenea au fost consultate lucrările metodologice ale lui Barone (1986) şi Schmid (1972) pentru mamifere. Discriminarea dintre oaie şi capră a fost făcută pe baza scheletului post‐cranian după criterile lui Boesneck et alii (1964) testate de Clutton‐ Brock et alii (1990) şi Prummel şi Frisch (1986); pentru resturile dentare, am utilizat lucrările lui Payne (1985), Helmer (2000) şi Halstead et alii (2003). Vârstele de abataj (de sacrificare) au fost estimate după erupţiile dentare apelând la lucrarea lui Schmid (1972), iar pentru uzurile dentare am apelat la lucrările lui Ducos (1968) şi Grant (1982) pentru bovine, Payne (1973) şi Helmer (2000) pentru ovicaprine şi Horard‐Herbin (1997) pentru suine. Corelarea datelor biologice cu cele zootehnice s‐a realizat după Forest (1997). Măsurătorile resturilor faunistice au fost realizate cu un şubler care prezintă o precizie instrumentală de 1/10 milimetri. Acestea au fost luate după recomandările lui von den Driesch (1976) şi ele se regăsesc în anexa cu date biometrice (anexa B). Cu toată imprecizia metodei de estimare a taliei (înălţimii la greabăn) datorată puternicelor allometrii în special la animalele domestice, aceasta a fost realizată utilizând coeficienţii reuniţi de către von den Driesch şi Boessneck (1974) şi Udrescu et alii (1999). Pentru detalii referitoare la încadrarea acestor complexe vezi capitolul 6.
1
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei Prezentarea materialului faunistic pe complexe arheologice Fauna studiată prezintă toate caracteristicile unor resturi menajere şi mai ales o fragmentaritate accentuată, ceea ce denotă consumul alimentar al speciilor care se regăsesc în cadrul spectrului faunistic. Astfel, aceste deşeuri prezintă pe suprafaţa lor urme fine de tăiere care se datorează în principal descărnării, urme de tăiere grosiere care provin în urma activităţii de dezarticulare a animalelor, dar şi a spargerii oaselor în vederea recuperării măduvei osoase, urme de roadere datorate carnivorelor în principal (probabil câinilor, dar nu trebuie subestimată nici acţiunea distructivă a suinelor), şi, mai rar, s‐au observat şi urme de ardere. Din cele 2.515 resturi de faună, 2.4882 aparţin mamiferelor, iar dintre acestea au fost determinate specific 1.196 (48%). Lista taxonilor identificaţi nu este lungă, ea reunind doar zece specii, dintre care cinci sunt domestice: vita (Bos taurus), oaia (Ovis aries), capra (Capra hircus), porcul (Sus domesticus), câinele (Canis familiaris) şi cinci sunt sălbatice: bourul (Bos primigenius), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa) şi iepurele de câmp (Lepus europaeus) (pl. 1/1‐6; 2/1‐6). Dintre resturile de suine (Sus domesticus şi Sus scrofa), pentru trei dintre ele nu s‐a putut preciza statutul de domestic sau sălbatic, din cauza fragmentarităţii accentuate ce a determinat lipsa de criterii morfologice şi biometrice. Acestea se regăsesc separat, sub denumirea de Sus domesticus/Sus scrofa în cadrul diferitelor statistici (tabelele 1 şi 2). Alte specii ce apar în materialele cercetate sunt scoica de râu (Unio crassus) în complexele 80, 81, 212 şi ţestoasa de apă (Emys orbicularis) în complexul 80 (pl. 2/7‐8). În cele ce urmează vom prezenta eşantionul faunistic de mamifere pe complexe arheologice. După cum se observă cantitatea de material variază în limite destul de mari, de la un rest descoperit în Cx82 până la 821 (33% din total) în Cx212 sau 1.010 (40,4%) în Cx34. Totuşi, cu exceptia Cx82 care este sărac în faună, restul complexelor sunt relativ (Cx80 şi Cx81) sau extrem de bogate (Cx34 şi Cx212). Materialul faunistic este omogen ceea ce denotă atât acelaşi tip de fragmentaritate, cât şi aceeaşi metodă de recoltare. Media greutăţii unui rest osos studiat este de 22,2 grame (aceasta variază între 19,4 grame în Cx81 şi 26,7 grame în Cx212), în timp ce a unui rest determinat specific este de 35 grame (cu variaţii între 31,3 grame în Cx34 şi 41,7 grame în Cx212), iar a unuia indeterminat este de 10,2 grame (valoare ce variază între 6,4 grame în Cx81 şi 13 grame in Cx212). După cum se observă, Cx212 prezintă în general valori mai mari decât restul celorlalte complexe studiate.
Media valorii greutăţii resturilor de mamifere studiate în diferite complexe arheologice de la Pianu de Jos. Cx 82 nu a fost reprezentat în cadrul figurii. Nu am inclus aici și coarnele de cerb (opt resturi) care nu se găsesc pe craniu, acestea putând fi culese de către comunitatea preistorică din mediul înconjurător.
2
74
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Distribuţia resturilor faunistice pe complexe, specii şi elemente anatomice se regăseşte în anexa A (tabelele 4‐11). Complexul 34 (Cx34) este cea mai bogată structură studiată din punct de vedere arheozoologic cu cele 1.010 resturi de mamifere din care au fost determinate specific 467 (46,2%). Acest complex a fost cercetat pe unităţi stratigrafice, dar datorită faptului că între acestea nu există deosebiri semnificative am preferat să prezentăm per total această structură. O primă remarcă care se poate face în legătură cu acest complex este că oasele sunt foarte bine conservate în comparaţie cu celelalte structuri analizate, la aceasta adăugându‐se şi faptul că pe fragmentele faunistice nu s‐au identificat urme de roadere ceea ce ar sugera că structura a fost acoperită destul de rapid de sol (sediment). Această idee este încă un argument că acest complex a fost umplut într‐o perioadă scurtă de timp sau cel puţin a fost protejat de acţiunea de roadere a câinilor, suinelor şi micromamiferelor. În cadrul acestui complex resturile de bovine domestice predomină ca număr de resturi (NR), cu 91,4%. Ca număr minim de indivizi (NMI) s‐au identificat cel puţin nouă care după vârsta dentară sunt distribuiţi astfel: unul de 9‐12 luni, unul de circa 1‐2 ani, unul de circa 1,5‐2 ani, unul de 2,5‐4 ani, trei de 4‐6,5 ani şi doi de 6,5‐9 ani. Ovicaprinele, puţine ca NR (5,8%), sunt relativ bine reprezentate ca NMI, circa cinci care prezintă următoarele vârste determinate pe baza erupţiei şi uzurii dentare: unul de circa 6‐12 luni, doi de 1‐2 ani, unul de 3‐4 ani şi unul de circa 4‐ 6 ani. Porcul este reprezentat de un individ juvenil/subadult. Vânatul este slab atestat, doar şase resturi (1,3%) care provin de la doi taxoni: bourul şi cerbul. Ambele animale sunt subadulte/adulte. Complexul 80 (Cx80) este relativ bogat cu 411 resturi de mamifere din care au fost determinate specific 224 (54,5%). Bovinele au cea mai mare pondere cu cele 124 resturi (55,4% din totalul complexului) care au aparţinut unui număr de cel puţin cinci indivizi identificaţi pe baza dentiţiei, din care unul este de 1‐1,5 ani, unul de 3‐4 ani, doi de circa 4‐6,5 ani şi unul de 6,5‐9 ani. Ovicaprinele sunt reprezentate prin cel puţin şapte indivizi prezumaţi ale căror vârste dentare sunt: doi de circa 9‐12 luni, doi de circa 1‐2 ani, unul de 2‐4 ani şi doi de circa 4‐6 ani. La aceştia se mai adaugă cel puţin trei indivizi de capră (Capra hircus) care sunt juvenili. Câinele (Canis familiaris), care este destul de rar prezent în cadrul materialului faunistic de la Pianu de Jos, este atestat prin cel puţin doi indivizi, din care unul este un juvenil de circa 4‐5 luni (M1 este în curs de erupţie) şi un altul este un subadult/adult. Vânatul este relativ bine reprezentat în cadrul acestui complex (14 resturi – 6,2%), dacă avem în vedere că toate speciile sălbatice identificate în aşezare sunt prezente. Astfel, bourul, cerbul, căpriorul şi iepurele de câmp sunt prezente cu câte un individ subadult/adult şi doar mistreţului i s‐a putut estima mai bine vârsta pe baza dentiţiei, aceasta fiind de circa 36‐60 luni (adult). Complexul 81 (Cx81) include 245 de resturi de mamifere din care au fost determinate specific 116 (47,3%). Şi în acest complex resturile de bovine domestice predomină (74 NR – 63,8%). Acestea provin de la doi indivizi determinaţi pe baza dentiţiei, unul de 2‐4 ani şi un altul de 4‐6,5 ani. Ovicaprinele sunt prezente cu cel puţin un individ de circa 2‐4 ani, la care se mai adaugă şi un individ de oaie de circa 4‐6 ani, ambii identificaţi pe baza uzurii dentare. Porcul este atestat printr‐un exemplar cu o vârstă dentară de circa 16‐18 luni. Resturile speciilor sălbatice sunt în număr de opt (6,9%), dar ele ne arată interesul acestei comunităţi pentru vânat, care este atestat prin patru taxoni – bour, cerb, căprior şi iepure de câmp, toţi aceştia fiind reprezentaţi fiecare prin câte un individ adult. Complexul 82 (Cx82) se caracterizează doar printr‐un singur rest de faună, un canin de porc (Sus domesticus). Acesta ne indică existenţa unui individ mascul de 18‐24 luni. Datorită 75
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei faptului că această structură arheologică este săracă din punct de vedere faunistic, ea nu este reprezentată în niciuna din figurile acestui capitol. Complexul 212 (Cx212) este bogat în faună cu cele 821 de resturi de mamifere din care au fost determinate specific 388 (47,2%). Acest complex se aseamănă cu Cx34 dacă avem în vedere că şi aici bovinele domestice sunt predominante, cu peste 90%. Astfel, s‐au identificat pe baza dentiţiei cel putin şapte indivizi care au următoarele vârste de sacrificare: doi de circa 1,5‐2 ani, doi de 2‐4 ani, doi de 4‐6,5 ani şi unul de 6,5‐9 ani. Ovicaprinele sunt slab reprezentate, cu doar un individ de circa 6‐8 ani, determinat pe baza dentiţiei şi o femelă de capră subadultă/adultă identificată pe baza unui proces cornular săbiat. Porcul este atestat prin cel puţin doi indivizi, ambii determinaţi pe baza erupţiei şi uzurii dentare, dintre care unul este în vârstă de circa 16‐18 luni, iar altul de 24‐30 luni. Cei trei taxoni sălbatici (bourul, cerbul şi mistreţul) descoperiţi în Cx212 sunt toţi adulţi. Specificăm că în cazul mistreţului avem de‐a face cu o femelă de circa 3‐4 ani determinată pe baza unui canin. Caracteristici ale paleoeconomiei animaliere Studiul arheozoologic relevă că mamiferele domestice sunt predominante ca NR (96,8%), greutate (93,6%) şi ca NMI (77,8%) per total faună. Acelaşi lucru se remarcă şi la nivelul tuturor complexelor studiate (tabelele 1‐3). Acest fapt denotă că activitatea de creştere a animalelor joacă un rol important în cadrul paleoeconomiei animaliere de la Pianu de Jos.
Repartiţia procentuală a resturilor faunistice (NR=număr de resturi) de mamifere domestice şi vânat pe complexe arheologice.
Repartiţia procentuală a greutăţii resturilor faunistice (G reprezintă greutatea exprimată în grame) de mamifere domestice şi vânat pe complexe arheologice. 76
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
Repartiţia procentuală a numărului minim de indivizi (NMI) de mamifere domestice şi vânat pe complexe arheologice. În cadrul activităţii de creştere a animalelor se observă că bovinele sunt predominante cu 82,2% ca NR şi 89,4% ca greutate. Ponderea lor ca NR în cadrul diferitelor structuri variază între 55,4% în Cx80 şi peste 90% în Cx34 şi Cx212. Ca greutate remarcăm aceleaşi tendinţe, cu observaţia că datorită greutăţii lor specifice mai mari, bovinele sunt şi mai bine reprezentate. Astfel ponderea lor variază între 77,9% în Cx80 şi peste 93% în Cx34 şi Cx212. Bovinele domestice sunt urmate ca importanţă de către ovicaprine (11,6% ca NR şi 3% ca G) şi porcine (2,4% ca NR şi 1,1% ca G). Procentele acestor taxoni variază în limite destul de mari, de exemplu ovicaprinele prezintă ca NR procentaje între 3,6% în Cx212 şi 35,3% în Cx80, în timp ce porcinele se situează între 1,5% în Cx34 şi 12,9% în Cx81. Situaţia este asemănătoare şi în cazul estimărilor făcute pe baza greutăţii, cu observaţia ca procentele sunt mult mai mici şi datorită greutăţii specifice mai reduse a acestor taxoni comparativ cu bovinele. Ca număr minim de indivizi (NMI) se observă că ponderea bovinelor rămâne predominantă doar în două complexe (Cx34 şi Cx212), în unul (Cx81) acestea se găsesc la egalitate cu ovicaprinele, iar în altul (Cx80) ele sunt depăşite de către ovicaprine (tabelul 3). Chiar şi în aceste condiţii întâlnite doar în Cx80 în care ovicaprinele ca NMI le surclasează pe bovine ca pondere nu trebuie să omitem faptul că în perioada eneoliticului un individ adult de vită este egal cu cel puţin zece indivizi de ovicaprine3. Prin urmare înţelegem astfel importanţa extrem de mare a bovinelor domestice în viaţa comunităţii eneolitice de la Pianu de Jos. Diferenţele relevate de grafice sunt evidente. Vânatul are o pondere redusă ca NR (3,2%) şi greutate (6,4%), dar este relativ mai bine reprezentat ca NMI (22,2%). Lista taxonilor este extrem de scurtă, ea cuprinzând doar cinci specii. Majoritatea acestor animale sunt de vârstă subadultă/adultă, care au atins deja maximul greutăţii ponderale ceea ce le făcea atractive pentru vânătorul eneolitic. Remarcăm faptul că cele mai vânate animale sunt cele de talie mare şi foarte mare, cum este cazul cerbului şi al bourului care îşi dispută primele două locuri în cadrul preferinţelor cinegetice ale comunităţii eneolitice de aici. Situaţia din cadrul complexului 81 în care vânatul ca NMI joacă un rol important (peste 40%) se datorează eşantionului relativ sărac în fragmente (116 resturi determinate), dar bogat taxonomic (şapte specii). Vârstele de sacrificare ale principalelor specii domestice (bovine, ovicaprine şi porcine) ne arată raţiunile pentru care acestea erau crescute în timpul vieţii lor până în momentul în care erau Estimările de acest gen variază de la autor la autor (Audoin‐Rouzeau 1983, 128; Clason 1971, 17), de aceea noi am luat în considerare valorile cele mai mici pornind de le premisa că în perioada eneoliticului existau specii domestice primitive cu un ritm de creștere lent.
3
77
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei tăiate pentru consum. Primul lucru care ne surprinde în cadrul eşantionului studiat este absenţa indivizilor foarte tineri (nou‐născuţi şi infans – animale între 0 şi 6 luni). Cauzele pot fi multiple. Printre acestea enumerăm: aceste animale foarte tinere nu sunt sacrificate pe/în interiorul sitului; distrugerea diferenţială a resturilor de animale tinere; recoltarea defectuoasă a faunei în condiţiile de săpătură de salvare sub presiunea timpului. Personal, înclinăm spre prima cauză, dacă avem în vedere că resturi de mici dimensiuni au fost colectate, vezi fragmentele de lagomorfe, scoici şi dentiţie izolată de ovicaprine şi porcine. În cazul bovinelor observăm că 52,2% dintre exemplare sunt adulte (între 3,5‐8 ani) ceea ce ar sugera creşterea acestor animale pentru producţia de lapte şi a derivatelor sale, dar şi o activitate care converge spre sporirea turmelor prin reproducere. Animale juvenile (26,2%) şi subadulte (17,3%) care ar sugera abatajul acestei specii pentru carne se găsesc într‐un procentaj mai redus faţă de cele care indică producţia lactată. Subliniem că animalele juvenile (între 6 luni şi 24 luni) furnizează o carne de o calitate mult mai bună (superioară) decât cele subadulte (între 2 şi 3,5 ani). Un singur animal adult bătrân (4,3%) a fost identificat, ceea ce ar sugera utilizarea sa la tracţiune, cu toate că în cadrul materialului analizat nu s‐au observat patologii caracteristice acestei activităţi.
Repartiţia vârstelor de sacrificare ale principalelor specii de animale domestice pe clase de vârste biologice (după Forest 1997). Ovicaprinele sunt prezente cu ambele specii (oaia – Ovis aries şi capra – Capra hircus), dar dintre acestea resturile de capră predomină. Vârstele de sacrificare ne arată o prevalare a juvenililor (42,1% – opt animale între 6 şi 18 luni) ceea ce sugerează în primul rând producţia de carne. La aceştia trebuie să mai adăugăm şi o parte din subadulţii care au vârste sub 2 ani (cel puţin doi indivizi) şi astfel obţinem că 52,6% dintre ovicaprine sunt crescute pentru a furniza carne. Producţia de lapte este ilustrată de restul animalelor subadulte şi adulte care însumează 42,1%. Un animal foarte bătrân (de peste 6 ani) a fost identificat şi ar putea sugera o exploatare a părului/lânii4. În cazul porcinelor observăm că toate animalele sacrificate şi consumate au peste 1 an, dar nu depăşesc 3 ani. Din cauza eşantionului redus nu putem face alte aprecieri asupra exploatării acestei specii care furnizează în principal carne, grăsime, oase etc. În ceea ce priveşte exploatarea lânii, pe baza datelor existente este dificil de tras vreo concluzie, mai ales dacă ne gândim că apariţia firelor subţiri care constituie lâna, reprezintă un proces de selecţie complex, ce a luat sfârşit, probabil, în epoca bronzului. Pentru neolitic putem să ne gândim mai degrabă la o exploatare a părului de oaie şi capră, posibil obţinut prin perierea acestuia în perioadele de năpârlire sezonieră. O astfel de exploatare a părului nu necesită sacrificarea animalului. Tocmai, de aceea, această acţiune este extrem de dificil de pus în evidenţă. În teorie, practicarea acestui tip de activitate se observă atunci când crescătorii sacrifică animalele când acestea îşi pierd din calitatea părului. O astfel de exploatare este vizibilă în momentul în care în profilele de abataj există procente extrem de mari de indivizi de vârstă înaintată (de peste 6 ani). 4
78
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Caracterizarea biometrică a speciilor de animale Cu toate fragmentaritatea relativ crescută a eşantionului faunistic studiat s‐au putut analiza biometric peste 10% din oasele determinate specific (von den Driesch 1976). Normal, majoritatea acestora aparţin bovinelor domestice. Restul taxonilor prezintă eşantioane care nu ne permit caracterizarea lor de o manieră satisfăcătoare, noi mulţumindu‐ne în acest stadiu al cercetării doar cu prezentarea acestor date în anexa cu date biometrice (anexa B). Discriminarea dintre vită (Bos taurus) şi bour (Bos primigenius) nu este de cele mai multe ori facilă mai ales în condiţiile unor materiale puternic fragmentate şi reduse numeric. Dificultatea porneşte în primul rând din faptul că masculii de vită prezintă dimensiuni care se suprapun cu cele ale femelelor de bour ceea ce face uneori aproape imposibilă discriminarea celor doi taxoni. Totuşi datele biometrice de la Pianu de Jos au permis separarea celor două specii în cazul mai multor elemente anatomice: radius, tibie, astragal, centrotars şi falangă 1. Cu siguranţă, în cadrul eşantionului de bovine domestice mai pot exista şi alte elemente anatomice care ar fi putut aparţine bourului, dar chiar şi în aceste condiţii ponderea acestei specii sălbatice este relativ redusă şi prin urmare şi contribuţia sa la paleoeconomia animalieră prin vânătoare.
Separarea biometrică a resturilor de bovine de la Pianu de Jos. Legendă: Bos taurus cu romburi; Bos primigienius cu triunghiuri; codurile măsurătorilor sunt după von den Driesch 1976.
Descoperirea unui metacarp relativ întreg de bovideu cu lungimea maximă de 218 mm, dar care prezintă la nivelul diafizei urme de prelucrare ne‐a permis estimarea taliei acestui individ (pl. 1/3). Principala dificultate a fost încadrarea sa taxonomică şi stabilirea sexului prin intermediul indicilor proximal (I2), diafizar (I3) şi distal (I4). Pe baza lungimii osului credem că avem de‐a face cu un exemplar domestic, în schimb valorile epifizelor, mai ales cea distală (lăţime distală/diametrul antero‐posterior distal = 74,2/38,8 mm), dacă ar fi fost descoperită singură, spartă din vechime aşa cum se întâmplă cu majoritatea oaselor din cercetările arheologice, aceasta ar indica existenţa unui bour, dar în acest caz ne prevalăm de lungimea maximă a osului pentru a decide că acest metacarpian a aparţinut lui Bos taurus. În ceea ce priveşte sexul acestui individ,
79
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei faptul că diafiza este modificată (prelucrată – pl. 1/3) nu a permis şi calcularea indicelui diafizar (I3), dar valoarea lui I2 ar fi la limita dintre castraţi şi masculi, în timp ce I4 indică clar că avem de‐ a face cu un mascul (Udrescu et alii 1999, 79). Având în vedere cele prezentate mai sus am obţinut o talie a unui mascul de vită care are valoarea de 138 cm (indice Matolcsi). Această înălţime la greabăn ne relevă existenţa unui individ de talie mare şi extrem de robust. Comparativ cu alte aşezări contemporane, exemplarul de la Pianu de Jos este asemănător celor întâlniţi în aşezarea de la Foeni Cimitirul Ortodox (El Susi 1998, 143), Zau de Câmpie (Bindea 2008, 138) şi superior mediei întâlnite în cultura Boian din sudul României (Bălăşescu, Radu 2004, 148; Bălăşescu et alii 2005). Restul datelor biometrice de bovine domestice ne indică de asemenea prezenţa unor animale în general de talie medie şi mare.
Reprezentarea grafică a măsurătorilor metacarpienelor de bovine descoperite la Pianu de Jos. Legendă: metacarpianul întreg cu lungimea maximă de 218 mm este evidenţiat printr‐un pătrat; codurile măsurătorilor sunt după von den Driesch 1976. Pe baza unui calcaneu întreg de cerb (Cervus elaphus) am reușit să estimăm și talia acestei specii (lungime maximă × 9,97; Wilkens 2002). Valoarea obținută este de 129,6 cm și este asemănătoare valorilor întâlnite în sudul României (Bălăşescu et alii 2005, 151). Paleoeconomia așezărilor Foeni‐Petrești Cercetările arheologice preventive ne‐au oferit posibilitatea de a studia un eșantion faunistic reprezentativ pentru complexul cultural Foeni‐Petrești. Numărul mic de stațiuni, doar opt, care prezintă studii de arheozoologie nu ne permite să analizăm acest complex cultural și pe faze culturale, deoarece de cele mai multe ori acestea nu sunt precizate. În cele ce urmează vom încerca să surprindem câteva din caracteristicile paleoeconomiei animaliere ale acestui complex cultural. Distribuția geografică a așezărilor Foeni‐Petrești, de unde există determinări arheozoologice, este destul de inegală. Astfel, două așezări sunt situate în Banat (Foeni Cimitirul Ortodox și Parța tell II), restul de șase se găsesc în Transilvania (Moșna, Cheile Turzii, Tărtăria, Miercurea Sibiului Petriș, Zau de Campie și Pianu de Jos). Specificăm că în toate aceste situri resturile de mamifere predomină cu peste 90‐95% și, de aceea, în cele ce urmează, ne vom referi cu predilecție la această clasă de animale. Cantitatea de material faunistic determinat specific variază în limite foarte largi. Astfel avem la un pol, stațiuni în care eșantioanele sunt reduse numeric, sub 350‐400 de resturi, cum este cazul siturilor de la Moșna5, Cheile Turzii, Tărtăria, Miercurea Sibiului Petriș, Parța tell II, în timp ce la celălalt pol se găsesc așezări care au furnizat aproape sau peste 1000 de resturi, cum ar fi Foeni Cimitirul Ortodox (cu peste 16000 de fragmente), Zau de Câmpie și Pianu de Jos. La Moșna au fost analizate două niveluri Petrești, unul AB și altul B (El Susi 2010), dar, datorită faptului că ambele eșantioane sunt extrem de reduse (AB are 83 de resturi din care s‐au determinat specific doar 72, în timp ce B are 252 din care s‐au identificat specific 235), am preferat să cuantificăm împreună cele două niveluri. 5
80
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Comparațiile între diferitele situri vor fi făcute doar la nivelul NR și al NMI6, deoarece metoda cântăririi resturilor de oase nu este foarte răspândită în România, cu toate că este extrem de simplă, ea având avantajul de a pondera de cele mai multe ori acele specii de dimensiuni medii și mici care au mai multe șanse să se fragmenteze decât resturile de dimensiuni mari. În toate așezările Foeni‐Petrești observăm că resturile de mamifere domestice predomină cu procentaje ce variază între 73,1% la Parța tell II și 96,8% la Pianu de Jos, în timp ce, ca NMI, acestea au o pondere între 63‐65% la Cheile Turzii, Tărtăria, Miercurea Sibiului Petriș și până în jur de 80% la Pianu de Jos și Zau de Câmpie. Ponderea crescută a mamiferelor domestice sugerează că activitatea de creștere a animalelor joacă un rol important în viața acestor comunități. Astfel în majoritatea stațiunilor bovinele domestice sunt cele mai numeroase (cu procente ce variază între 25% la Moșna și 84,8% la Zau de Câmpie ca NR și între 21,7% la Moșna și 57,3% la Zau de Câmpie ca NMI ), cu o singură excepție așezarea de la Moșna, unde porcinele le depășesc cu circa 3% ca NR. Locul doi în general este disputat de către ovicaprine și porcine, ponderea acestora fiind în general mai redusă, cu excepția stațiunii de la Moșna care are o poziție mai aparte. Acest lucru ar putea fi legat și de faptul că stațiunea este datată Petrești AB și B, adică spre sfârșitul acestui complex cultural eneolitic, când în general asistăm la o creștere a ponderii porcinelor fenomen strâns legat și de sedentarizarea acestor comunități și observat și în sudul României în perioada culturii Boian (Bălășescu et alii 2005). Câinele are o pondere extrem de redusă, în general sub 1,5%, el fiind absent în stațiunile de la Tărtăria și Zau de Câmpie. Vânatul are o pondere redusă ca NR în unele stațiuni, sub 5% (Pianu de Jos și Zau de Câmpie), în timp ce în altele depășește 15‐20%, ajungând chiar până la 27% la Parța tell II. Ca NMI, vânatul este și mai bine reprezentat, acesta deținând procentaje care variază de la 19‐22% (Zau de Câmpie și Pianu de Jos) până la 34‐36% (Miercurea Sibiului Petriș, Cheile Târzii și Tărtăria). În toate așezările ponderea cea mai mare o are cerbul (Cervus elaphus), locul doi fiind disputat de către mistreț (Sus scrofa) și bour (Bos primigenius).
Repartiţia procentuală a resturilor faunistice (NR=număr de resturi) de mamifere domestice și vânat în diferite stațiuni Foeni‐Petrești. Legendă: MSP – Miercurea Sibiului Petriș; FCO – Foeni Cimitirul Ortodox.
Dintre stațiunile Foeni‐Petrești inventariate de către noi, doar cea de la Foeni Cimitirul Ortodox nu prezintă estimări al NMI, deoarece cantitatea de faună este foarte mare și autoarea a dorit să evite erorile care pot apărea (El Susi 2003, 137).
6
81
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
Repartiţia procentuală a numărului minim de indivizi (NMI) de mamifere domestice și vânat în diferite stațiuni Foeni‐Petrești. Legenda: MSP – Miercurea Sibiului Petriș.
Concluzii Studiul arheozoologic realizat la Pianu de Jos Podei ne relevă că activitatea de creştere a animalelor joacă un rol important pentru această comunitate neolitică. Acest lucru este reliefat de procentajele extrem de mari ca NR (96,5%), greutate (94,3%) şi NMI (77,8%) deţinute de către aceste animale. Ponderea cea mai mare în cadrul activităţii de creştere a animalelor o au bovinele care sunt urmate la mare distanţă de către ovicaprine şi porcine. Vânatul are un rol secundar, ponderea sa fiind destul de redusă ca NR (3,5%) şi greutate (5,7%), şi relativ mai crescută ca NMI (22,2%). Numărul taxonilor identificaţi este mic, doar cinci, dintre aceştia cei mai vânaţi fiind cerbul şi bourul, animale de talie mare şi foarte mare care furnizau o cantitate relativ mare de carne, dar şi alte produse (piei, oase, coarne, etc). Culesul scoicilor era probabil o activitate sezonieră care se practica cu succes în pârâurile Pianu şi Liştei (Lişcăi), sau chiar în Mureş. Comparativ cu alte așezări Foeni‐Petrești, stațiunea de la Pianu de Jos prezintă aceleași caracteristici comune și anume o accentuată activitate de creștere a bovinelor domestice și o pondere redusă a vânatului.
82
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Tabele şi anexe Complex arheologic Specia Bos taurus Ovis aries Capra hircus ovicaprine Sus dom esticus Canis fam iliaris mamifere domestice Bos prim igeniu Cervus elaphus Capreolus capreolus Sus scrofa Lepus europaeus mamifere sãlbatice TOTAL DETERMINATE S. dom esticus/S. scrofa indet mamifere de talie mare indet mamifere de talie medie MAMIFERE TOTAL Unio crassus Em ys orbicularis TOTAL FAUNA coarne de cerb
34
80
NR 427
%NR 91,43
27 7
5,78 1,50
461 5 1
6 467
98,72 1,07 0,21
1,28 100
540 3 1010
81
NR 124
%NR 55,36
11 68
4,91 30,36
7 210 1 9 1 1 2 14 224
3,13 93,75 0,45 4,02 0,45 0,45 0,89 6,25 100
177 10 411 18 1 430 1
1010
82
NR 74 1
%NR 63,79 0,86
18 15
15,52 12,93
108 1 4 2
93,10 0,86 3,45 1,72
1 8 116
0,86 6,90 100
119 10 245 7 252 1
NR
%NR
1
100
1
100
1
100
212 NR %NR 358 92,27 2 12 6
0,52 3,09 1,55
378 5 4
97,42 1,29 1,03
1
0,26
10 388 3 430
2,58 100
1
821 1
1
822 6
Total NR 983 1 13 125 29 7 1158 12 18 3 2 3 38 1196 3 1266 23 2488 26 1 2515 8
%NR 82,19 0,08 1,09 10,45 2,42 0,59 96,82 1,00 1,51 0,25 0,17 0,25 3,18 100
Tabel 1. Repartiţia numerică şi procentuală a resturilor de faună descoperite în complexele arheologice de la Pianu de Jos Podei (NR=număr de resturi). Complex arheologic Specia Bos taurus Ovis aries Capra hircus ovicaprine Sus dom esticus Canis fam iliaris mamifere domestice Bos prim igenius Cervus elaphus Capreolus capreolus Sus scrofa Lepus europaeus mamifere sãlbatice TOTAL DETERMINATE S. domesticus/S. scrofa indet mamifere de talie mare indet mamifere de talie medie MAMIFERE TOTAL Unio crassus Em ys orbicularis TOTAL FAUNA coarne de cerb
34 G 13663
%G 93,35
211 50
1,44 0,34
13924 700 13
713 14637 5403 5 20045
20045
95,13 4,78 0,09
4,87 100
80 G 5505
%G 77,91
190 444
2,69 6,28
99 6238 70 561 12 181 4 828 7066
1,40 88,28 0,99 7,94 0,17 2,56 0,06 11,72 100
1350 20 8436 97,1 1,7 8534,8 39
81 G 3115 18
%G 79,06 0,46
156 282
3,96 7,16
3571 60 272 25
90,63 1,52 6,90 0,63
12 369 3940
0,30 9,37 100
800 25 4765 38,2 4803,2 11
82 G
%G
15
100
15
100
15
100
212 G 15207
%G 93,33
120 102 112
0,74 0,63 0,69
15541 393 299
95,38 2,41 1,84
61
0,37
753 16294 37 5600
4,62 100
15
21931 8,7
15
21939,7 120
Total G 37490 18 310 913 459 99 39289 1223 1145 37 242 16 2663 41952 37 13153 50 55192 144
%G 89,36 0,04 0,74 2,18 1,09 0,24 93,65 2,92 2,73 0,09 0,58 0,04 6,35 100
55336
Tabel 2. Repartiţia numerică şi procentuală a greutăţii resturilor de faună descoperite în complexele arheologice de la Pianu de Jos Podei (G=greutatea este exprimată în grame).
83
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei Complex arheologic Specia Bos taurus Ovis aries Capra hircus ovicaprine Sus dom esticus Canis fam iliaris mamifere domestice Bos prim igeniu Cervus elaphus Capreolus capreolus Sus scrofa Lepus europaeus mamifere sãlbatice TOTAL DETERMINATE
34 NMI %NMI 9 52,94
5 1 15 1 1
2 17
29,41 5,88 88,24 5,88 5,88
11,76 100,00
80 NMI %NMI 5 22,73 3 7
13,64 31,82
2 17 1 1 1 1 1 5 22
9,09 77,27 4,55 4,55 4,55 4,55 4,55 22,73 100,00
81 NMI %NMI 2 22,22 1 11,11 0,00 1 11,11 1 11,11 5 1 1 1
55,56 11,11 11,11 11,11
1 4 9
11,11 44,44 100
82 NMI %NMI
1
100
1
100
1
100
212 NMI %NMI 7 50,00 1 1 2
7,14 7,14 14,29
11 1 1
78,57 7,14 7,14
1
7,14
3 14
21,43 100
Total NMI 23 1 4 14 5 2 49 4 4 2 2 2 14 63
%NMI 36,51 1,59 6,35 22,22 7,94 3,17 77,78 6,35 6,35 3,17 3,17 3,17 22,22 100
Tabel 3. Repartiţia numerică şi procentuală a numărului minim de indivizi (NMI) prezumaţi/ identificaţi în complexele arheologice de la Pianu de Jos Podei.
84
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
ovicaprine
Sus domesticus
Bos primigenius
Cervus elaphus
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Hyoid Atlas Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Costae Scapula Humerus Radius Ulna Radio–Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Patella Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
Bos taurus
ELEMENT ANATOMIC
Anexa A. Repartiția pe elemente anatomice a resturilor faunistice pe specii și complexe.
1 1 35 12 49 34 22 7 2 1 4 4 5 13 94 9 13 13 3 1 7 8 15 4 2 14 1 3 1 10 10 13 13 3 427
2 1 3 4 1 1 4 1 2 1 5 1 1 27
4 2 1 7
1 1 2 1 5
1 1
Tabel 4. Repartiția resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 34.
85
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
Cervus elaphus
Bos primigenius
Sus domesticus
ovicaprine
Bos taurus
ELEMENT ANATOMIC
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Hyoid Atlas Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Costae Scapula Humerus Radius Ulna Radio–Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Patella Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
30 250 550 259 1503 1673 206 12 12 36 120 159 135 140 1335 435 1453 845 35 120 162 613 675 185 80 929 41 239 60 550 130 394 238 59 13663
31 10 15 56 1 3 9 5 12 4 43 15 7 211
17 26 7 50
100 215 305 80 700
13 13
Tabel 5. Repartiția greutății resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 34.
86
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
Canis familiaris
Bos primigenius
7 10 8 1 3 1 7 4 3 5 1 1 2 3 6 1 3 2 68
1 1
1 1 1 2 1 1 7
1 1
1 2 1 1 2 3 10
Lepus europaeus
Sus scrofa
11 11
Capreolus capreolus
ovicaprine
10 3 1 5 9 1 1 5 2 1 1 25 9 3 5 2 1 2 14 5 1 2 2 3 2 4 5 124
Cervus elaphus
Capra hircus
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Hyoid Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Sacrum Costae Scapula Humerus Radius Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Patella Tibia Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 3 TOTAL
Bos taurus
ELEMENT ANATOMIC
1 1
2 2
Tabel 6. Repartiția resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 80. 87
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
Bos taurus
Capra hircus
ovicaprine
Sus scrofa
Canis familiaris
Bos primigenius
Cervus elaphus
Capreolus capreolus
Lepus europaeus
177 30 12 210 105 3 2 220 98 38 100 450 270 110 555 165 34 353 930 480 37 452 143 260 14 112 145 5505
190 190
30 80 31 7 45 3 16 30 20 26 7 13 17 13 80 13 8 5 444
181 181
63 3 5 18 5 5 99
70 70
39 243 55 130 67 66 600
12 12
4 4
ELEMENT ANATOMIC
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Hyoid Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Sacrum Costae Scapula Humerus Radius Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Patella Tibia Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 3 TOTAL
Tabel 7. Repartiția greutății resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 80. 88
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
Cervus elaphus
Bos primigenius
Capreolus capreolus
Lepus europaeus
Sus domesticus
Ovis aries 1 1
ovicaprine
Bos taurus 1 3 8 2 2 5 15 3 4 2 3 5 6 3 1 2 3 1 3 2 74
1 1 1 1 1 5
1 1
1 1 2
1 1
ELEMENT ANATOMIC
Cornua Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Atlas et Vert. cv. Costae Scapula Humerus Radius Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
1 1 6 1 2 1 1 5 18
1 4 1 5 2 1 1 15
Tabel 8. Repartiția resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 81.
89
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
Ovis aries
ovicaprine
Sus domesticus
Cervus elaphus
Bos primigenius
Capreolus capreolus
Lepus europaeus
Cornua Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Dentes Atlas et Vert. cv. Costae Scapula Humerus Radius Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
Bos taurus
ELEMENT ANATOMIC
7 40 163 60 6 214 213 126 675 34 107 248 505 190 67 249 34 55 65 57 3115
18 18
3 26 20 10 38 4 5 50 156
18 140 40 32 27 21 4 282
11 83 40 104 45 283
60 60
16 9 25
12 12
Tabel 9. Repartiția greutății resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 81.
90
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Sacrum Costae Scapula Humerus Radius Ulna Radio–Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
6 21 12 21 40 13 3 4 8 8 1 68 17 17 17 4 5 8 4 10 11 3 4 6 13 3 16 11 4 358
2 2
1 2 1 1 3 1 1 1 1 12
2 3 1 6
1 1
1 1 1 3
1 1 2 1 5
Cervus elaphus
Bos primigenius
Sus dom./Sus scrofa
Sus scrofa
Sus domesticus
ovicaprine
Capra hircus
Bos taurus
ELEMENT ANATOMIC
6 2 1 1 10
Tabel 10. Repartiția resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 212.
91
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
Bos taurus
Capra hircus
ovicaprine
Sus domesticus
Sus scrofa
Sus dom./Sus scrofa
Bos primigenius
Cervus elaphus
124 510 305 520 2240 270 170 90 345 250 280 1150 1180 1060 990 140 120 580 125 615 1050 236 272 300 1200 140 590 235 120 15207
120 120
8 24 5 14 13 7 11 15 5 102
30 61 21 112
61 61
20 9 8 37
110 160 83 40 393
120 254 29 16 419
ELEMENT ANATOMIC
Cornua Cranium Neurocranium Viscerocranium Dentes sup. Mandibula Dentes inf. Epistropheus et Vert. cv. Vert. thor. Vert. lumb. Sacrum Costae Scapula Humerus Radius Ulna Radio–Ulna Carpalia Metacarpus Pelvis Femur Tibia Talus Calcaneus et Tarsalia Metatarsus Metapodalia Phalanx 1 Phalanx 2 Phalanx 3 TOTAL
Tabel 11. Repartiția greutății resturilor faunistice pe specii și elemente anatomice descoperite în complexul 212.
92
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Anexa B – biometrie – măsurătorile sunt în milimetri (după von den Driesch 1976) Bos taurus
PROCES CORNULAR
34_2
44
168
45
54
46
44.6
SCAPULA
212
212
80
GLP
80.5
74
68
SLC
67.2
59
LG
71.6
62
61
BG
54
53
50
HUMERUS
34_1
Bd
81.6
BT
77.2
DAPd
77.7
RADIUS Bp BFp DAPp
80
80
80
34_1
212
83.4
89
95
76
81
86
44.1
45
(44.).
Bd
88
81
BFd
79
73
DAPd
56
49
METACARP
80
34_1
34_1
34_7
212
212
34_7
81
212
GL
218
Bp
70.2
60
59
71
68
66
DAPp
43.6
39
37
42
41
39
Bd
74.2
62
60
66
DAPd
38.8
34
32
34
I2
32.2
I4
34
SEX TALIE (indice Matolcsi)
M
1380
COXAL
34_1
80
80
LA
83.8
87
76
LAR
68.9
64
65
FEMUR
34_1
DC
50.6
TIBIE
34_1
34_1
81
81
212
212
212
Bd DAPd
66
63
65
63
71
67
61
51.9
47
50
45
53
49
47
93
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei ASTRAGAL
81
81
212
212
GLl
68.8
61
70
71
GLm
63.5
56
65
66
Dl
38.9
35
40
39
Dm
38.9
36
40
40
Bd
44.3
39
42
43
CENTROTARS
34_1
212
212
212
212
GB
56.8
61
60
58
54
DAP
54.1
58
56
52
51
CALCANEU
34_1
34_1
GL
136
134
BG
40.1
48
81
80
212
212
212
212
212
80
212
212
212
212
212
212
METATARS Bp
60.4
47
53
49
56
54
52
DAPp
57.2
44
52
50
52
52
50
Bd
55
63
59
55
58
62
54
DAPd
31
34
34
32
34
34
33
34_1
34_1
34_1
34_1
34_1
34_1
34_1
81
80
80
80
212
FALANGÃ 1 GL
65
61
70
61
65
68
59
64
61
60
57
72
Bp
35.5
28
36
32
33
31
34
30
33
29
34
SD
28.2
22
30
26
27
31
26
26
23
27
29
27
Bd
33.3
25
32
30
29
34
28
31
27
31
27
30
FALANGÃ 1
212
212
212
212
212
212
212
212
212
212
212
GL
56.7
69
63
65
65
66
61
62
64
57
65
Bp
25.3
36
34
32
32
28
34
33
30
31
SD
20.5
33
30
27
28
25
25
28
27
23
26
Bd
25.3
36
33
30
31
30
27
32
31
27
30
FALANGÃ 2
34_1
34_1
34_1
34_1
81
81
81
212
212
212
212
212
212
212
212
212
GL
42.8
45
44
43
39
42
46
41
45
40
44
42
39
44
42
38
Bp
31.9
35
33
31
28
32
31
30
34
28
33
31
30
32
34
32
SD
25
27
27
25
23
26
26
24
28
23
27
24
24
27
28
27
Bd
26.7
28
31
28
25
27
27
27
28
24
27
24
26
29
30
27
81
80
80
80
212
212
77.2
85
80
79
75
75
FALANGÃ 3 DLS Ld
62.3
61
59
63
56
60
MBS
27.6
30
26
26
28
28
80
Capra hircus PROCES CORNULAR 40
133
41
50.3
42
34.5
94
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Sus domesticus
RADIUS
34_6
Bp
27.1
DAPp
19.3
Bos primigenius SCAPULA
34_2
GLP
90.5
SLC
69.1
LG
73.2
BG
60.2
RADIUS
34_1
212
Bp
99.3
100
BFp
89
91
DAPp
49.9
51
TIBIE
34_1
34_2
Bd
76.4
78
DAPd
59.6
56
ASTRAGAL
212
GLl
84.3
GLm
78.2
Dl
47.6
Dm
48.3
Bd
56.4
CENTROTARS
34_1
GB
65.7
DAP
61.8
FALANGÃ 1
212
GL
67.8
Bp
42.3
SD
33.4
Bd
37.9
Cervus elaphus
81
SCAPULA
60.9
LG
GLP
45
BG
43.3
HUMERUS
80
80
212
212
Bd
60
66
56
62
55
60
53
56
59.6
67
59
62
BT DAPd
95
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei TIBIE
80
84.8
CALCANEU
81
GL
130
BG
39.9
Bp
FALANGÃ 1
80
80
80
212
GL
59.1
58
57
54
Bp
23.6
21
21
21
SD
20.2
17
18
17
Bd
23.1
20
20
20
Capreolus capreolus
RADIUS
80
Bp
28
BFp
27
17.1
Sus scrofa
80
80
DAPp
MANDIBULA 8 (M1‐M3)
81.8
16a
57.4
16b
56.5
L M3
40
B M3
21
Lepus europaeus
RADIUS
81
Bd
10
DAPd
6.5
96
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei
1. 2.
3.
4.
5.
6.
Planşa 1. Pianu de Jos Podei. 1. Mandibulă stânga de vită domestică (Bos taurus), normă laterală7; 2. Comparație între astragale de vită domestică (Bos taurus, în stânga) și bour (Bos primigenius, în dreapta), normă plantară; 3. Metacarp dreapta de vită domestică (Bos taurus), normă dorsală. Piesa prezintă urme de șlefuire pe laterale la nivelul diafizei; 4. Proces cornular de capră (Capra hircus), normă medială (în stânga) și normă laterală (în dreapta); 5. Neurocraniu de câine (Canis familiaris), normă laterală stânga; 6. Neurocraniu de câine (Canis familiaris), normă dorsală. Scara utilizată în cadrul fotografiilor este în centimetri.
7
97
Fauna eneolitică de la Pianu de Jos Podei
1.
2.
4.
3.
5.
6.
7.
8.
Planşa 2. Pianu de Jos Podei. 1. Mandibulă stânga de căprior (Capreolus capreolus), normă laterală; 2. Calcaneu dreapta de cerb (Cervus elaphus), normă medială; 3. Humeruși de cerb (Cervus elaphus), normă dorsală; 4. Comparație între phalangele 1 de vită domestică (Bos taurus, în stânga) și bour (Bos primigenius, în dreapta), normă dorsală; 5. Mandibulă de mistreț (Sus scrofa) cu urme de spargere intenționată pentru extragerea măduvei osoase, normă medială; 6. Radius dreapta de iepure de câmp (Lepus europaeus), normă palmară; 7. Valvă stânga de scoică de râu (Unio crassus); 8. Rest de carapace de țestoasă de apă (Emys orbicularis). 98
BIBLIOGRAFIE Acsádi, Gy., Nemeskéri, J. (1970), History of human life span and mortality, Académiai Kiadó, Budapest, 346 p. Argáez, C., Batta, E., Mansilla, J., Pijoan, C., Bosch, P. (2011), The origin of black pigmentation in a sample of Mexican prehispanic human bones, Journal of Archaeological Science 38 (11), p. 2979‐2988. van As, A. (2010), ‘How and why?’ The Neolithic pottery from Teleor 003, Teleor 008 and Măgura‐Bran , Teleorman tiver Valley, southern Romania, în Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, Seria Arheologie, nr. 2, p. 29‐44. Audoin‐Rouzeau, F. (1983), Archeologie de la Charite‐sur‐Loire medievale, These 3e cycle, Archeologie, Paris 1, 309 p. Aufderheide, A.C., Rodriguez‐Martin, C. (1998), The Cambridge encyclopedia of human paleopathology, Cambridge University Press, Cambridge, 478 p. Barone, R. (1986), Anatomie compare des mammifères domestiques, 3e éd., Paris, Editions Vigot, vol. I. Bălăşescu, A., Radu, V. (2004), Oameni şi animale. Strategii şi resurse la comunităţile preistorice Hamangia şi Boian. Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare 9, Bucureşti, Editura Cetatea de Scaun, 310 p. Bălăşescu, A., Radu, V., Moise, D. (2005), Omul si mediul animal intre mileniile VII‐IV i.e.n. la Dunarea de Jos. Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare 11, Bucureşti, Editura Cetatea de Scaun, 404 p. Bâltâc, A. Damian, P., Neagu, C., Nicolae, C., Muşat, A., Dolea, Al., Bocan, I., Paraschiv‐Grigore, I., Paraschiv‐Grigore, E., Voicu, B., Apostol, V., Raţiu, Al., Vasile, M., Ene, I., Dumitraşcu, E., Streinu, M., Samson, A., Ene, D.‐L., Duca, M., Ene, Dobrotă, S., Munteanu, F., Stoica, N., Băeştean, G. (2013), Şibot, com. Şibot, jud. Alba. Punct: În Obrej (Autostrada Orăştie – Sibiu, Lot 1, sit 5, km 9+650 – 10+150), in Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2012, Bucureşti, p. 230‐232. Bem, C. (2000‐2001), Noi propuneri pentru o schiţă cronologică a eneoliticului românesc, Pontica 33‐34, Constanţa, p. 25‐121. Bem, C., Moldoveanu, K., Florea, M., (2005), Cercetări arheologice pe traseul Autostrăzii Transilvania. Margine Natu (jud. Bihor) – chestiuni preliminare, Cercetări Arheologice 13, Bucureşti, 2005, p. 89‐109. Bem, C. (2007), Traian Dealul Fântânilor. Fenomenul Cucuteni A‐B, Editura Cetatea de Scaun, Bucureşti, 286 p., 433 fig. Bindea, D. (2008), Arheozoologia Transilvaniei în pre‐ şi protoistorie, Edituta Teognost, Cluj‐Napoca, 463p. Blăjan, M. (1975), Aşezarea de tip Petreşti de la Turdaş (jud. Alba), Acta Musei Napocensis 12, Cluj, p. 35‐42. Boessneck, J., Muller, H.H, Teichert, M. (1964), Osteologische Unterscheidungsmerkmale zwischen Schaf (Ovis aries Linnaeus) und Ziege (Capra hircus Linnaeus), Kuhn‐Archiv 78, p. 1‐129. Boghian, D., Enea, S.Ctin (2013), The Pre‐Cucuteni–Cucuteni/Tripolye cultural complex – between the West and the East, Revista Arheologică, serie nouă 9, 1, Chişinău, p. 30‐47. Brothwell, D.R. (1981), Digging up bones: the excavation, treatment and study of human skeletal remains, third edition, British Museum (Natural History), Oxford University Press, Ithaca, New York, 208 p. Buikstra, J.E., Ubelaker, D.H. (eds.) (1994), Standards for data collection from human skeletal remains, Arkansas Archaeological Survey Research, Series No. 44, Fayetteville, 206 p.
Bibliografie Buzoianu, L. (2009), Cercetări arheologice din Dobrogea, perioada clasică, M.A. Angelescu et alii (eds.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2008, Târgovişte, p. 33‐36. Chase, P.G. (1985), Whole Vessels and Sherds: An Experimental Investigation of Their Quantitative Relationships, Journal of Field Archaeology 12, 2, p. 213‐218. Clason, A. (1971), The flint‐mine workers of Spiennes and Rijckholt – St. Gertruid and their animals, Helinium 11, 1, p. 3‐33. Clutton‐Brock, J., Dennis‐Bryan, K., Armitage, P.A., Jewell, P.A. (1990), Osteology of the Soay Sheep, Bulletin British Museum Natural History 56, p. 1‐56. Colesniuc, S.M. (2014), Cultura Zau, Editura Ex Ponto, Constanţa, 352 p. Connell, B. (2008), Preservation and archaeological data, în N. Powers (ed.), Human osteology method statement, Museums of London, Published online March 2008, p. 9‐10. Constantin, F., Constantinescu, B. (f.a.), Aurul aluvionar din România: sursele şi importanţa geologo‐ arheologică, Raport Archaeomet, http://www.formin.ro/media/5098b7f804d00.pdf. Cristescu, M. (1963), Die antropologische unterschung des bei, Salzburg (Ocna Sibiului) gefundenen, zur Petresti Kultur gehorenden Skelettes, Forschungen vol. 6, p. 131‐135. Damian, P., Bocan, I., Dumitraşcu, E., Ene, D.‐L., Ene, S.‐E.‐I., Streinu, M. (2012), Autostrada Orăştie – Sibiu, Lot 1 (Orăștie–Sebeș), km 00+000 – 24+110, jud. Hunedoara, Alba, M.A. Angelescu (ed.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2011, Bucureşti, p. 280. Derry, D.E. (1911), Note on accessory articular facets between the sacrum and ilium and their significance, Journal of Anatomy 45, p. 202‐210. Dragoman, R.A. (2013), Ideologie şi politică în cerccetarea (e) neoliticului din România, în R.‐A. Dragoman, S. Oanţă‐Marghitu (eds.), Arheologie şi politică în România, Ed. Europtrip, Baia Mare, p. 49‐87. Draşovean, Fl. (1994a), Die Stufe Vinča C im Banat, in Germania, 72, 2, p. 409‐425. Draşovean, Fl. (1994b), The Petreşti Culture in Banat, Analele Banatului 3, Timişoara, p. 139‐170. Draşovean, Fl. (1996), Cultura Vinča târzie în Banat. Relațiile cu vecinii, BHAB I, Editura Mirton, Timișoara. Draşovean, Fl. (1999), Studii privind aşezările preistorice în arealul Tisa – Mureşul Superior, editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 76 p. Draşovean, Fl. (2002), Locuirile neolitice de la Hunedoara‐ Cimitirul Reformat şi Grădina Castelului şi o luare de poziţie faţă de câteva opinii privind realităţile neo‐eneoliticului din sud‐vestul Transilvaniei, in Apulum 39, Alba Iulia, p. 57‐93. Draşovean, Fl. (2003), Transilvania şi Banatul în neoliticul târziu. O contribuţie la originile culturii Petreşti, Apulum 40, Alba Iulia, p. 39‐58. Draşovean, Fl. (2004), Transylvania and the Banat in the late Neolithic. The Origins of the Petreşti Culture, Antaeus 27, p. 27‐36. Draşovean, Fl. (2005), Zona thesalo‐macedoneană şi Dunărea mijlocie la sfârşitul mileniului al VI‐ lea şi la începutul mileniului al V‐lea a.Chr., Apulum 42, Alba Iulia, p. 11‐26. Draşovean, F. (2006), Burials in the area of the Foeni culture group, Analele Banatului, serie nouă, arheologie‐istorie, vol. 1, nr. XIV, Muzeul Banatului, Timișoara, Museion, p. 129‐134. Draşovean, Fl. (2009), Raport privind stadiul actual şi propuneri pentru optimizarea cercetărilor preistoriei din Transilvania şi Banat, M.A. Angelescu et alii (eds.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2008, Târgovişte, p. 28‐29. Draşovean, Fl. (2013a), Despre unele sincronisme de la sfârşitul neoliticului târziu şi începutul eneoliticului timpuriu din Banat şi Transilvania. O abordare bayesiană a unor date absolute publicate de curând şi republicate recent, Analele Banatului, S. N., Arheologie – Istorie 21, Cluj, p. 11‐34. Draşovean, Fl. (2013b), In regards to certain Late Neolithic, Early Eneolithic synchronism from Banat and Transylvania. A Bayesian approach to published absolute dates, Studii de
124
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Preistorie 10, Bucureşti, p. 13‐48. von den Driesch, A. (1976), A guide to the measurement of animal bones from archaeological sites, Peabody Museum Bulletin 1, Harvard University, 137 p. von den Driesch, A., Boessneck, J. (1974), Kritische Anmerkungen zur Widerristhohen‐ Berechnung aus langmassen vor‐ und fruhgeschichtlicher Tierknochen, Saugetierkundliche Mitteilungen 22 (4), p. 325‐348. Ducos, P. (1968), L’origine des animaux domestique en Palestine, Publications de l’Institut de l’Université de Bordeaux 6, Bordeaux. El Susi, G. (1998a), Archaeozoological researches in the neolithical site of Foeni (Timis county), The late neolithic of the middle Danube region, International Symposium on the problems of the transition from middle to late neolithic in the middle Danube region, june 1997, Timisoara, Romania, editura Eurobit, Timisoara, p. 139‐163. El Susi, G. (1998b), Studiul prelimiar al resturilor de faună din aşezarea neolitică de la Parţa‐tell II (jud. Timiş), Analele Banatului 6, p. 129‐151 El Susi, G. (2003), Analogii şi diferenţe între economiiile animaliere ale comunităţilor Vinča C şi grupul Foeni în aşezări din Banat, Banatica 16, p. 135‐151. El Susi, G. (2010), Unpublished data about the management of mammals in the settlement of Petreşti culture from Moşna (Sibiu district), Acta Terrae Septemcastrensis 9, p. 151‐172. El Susi, G. (2012), Animal remains from the levels II/III (Lumea Nouă) and III (Petreşti) from Miercurea Sibiului‐Petriş (Sibiu county), Acta Terrae Septemcastrensis 11, p. 85‐102. Finnegan, M. (1978), Non‐metric variation of the infracranial skeleton, Journal of Anatomy 125, 1, p. 23‐37. Forest, V. (1997), Données biologiques et données zootechniques anciennes. Essai de mise en équivalence, Revue de Médicine Vétérinaire, Toulouse 148, 12, p. 951‐958. Fortin, J.D., Ballard, K.E. (2009), The frequency of accessory sacroiliac joints, Clinical Anatomy 22, p. 876‐877. Gläser, R. (1996), Zur absoluten Datierung der Vinča‐Kultur anhand von C14‐Daten, in F. Draşovean (ed.), The Vinča Culture, Its Role and Cultural Connections, editura Mirton, Timişoara, p. 141‐162. Gligor, A. (2014), Interferenţe culturale la sfârşitul eneoliticului din bazinul mijlociu al Mureşului în lumina cercetărilor de la Ampoiţa‐La Pietri şi Şeuşa‐Gorgan (jud. Alba), teză de doctorat (manuscris) Cluj, 388 p. Gligor, M. (2000), Relaţia cadru geografic – habitat. Aşezările aparţinând culturii Petreşti din bazinul Mureşulu Mijlociu, Apulum 37, 1, Alba Iulia, p. 133‐149. Gligor, M. (2006a), Consideraţii privitoare la neoliticul târziu / eneoliticul timpuriu din sud‐vestul Transilvaniei. Materiale ceramice de la Alba Iulia‐Lumea Nouă, Apulum, 43, 1, Alba Iulia, p. 9‐34. Gligor, M. (2006b), Înmormântări multiple în aşezarea preistorică de la Alba Iulia‐Lumea Nouă (jud. Alba), Romanian Society of Legal Medicine 14, 1, Bucureşti, p. 16‐21. Gligor, M. (2007), Cercetări arheologice preventive la Alba Iulia – Lumea Nouă. O descoperire aparţinând grupului Foeni, Apulum 44, Alba Iulia, p. 1‐28 (extras). Gligor, M. (2008), Cu privire la locuirea neolitică de la Petreşti‐Groapa Galbenă, Apulum 45, Alba Iulia, p. 293‐314. Gligor, M. (2009a), Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba iulia – Lumea Nouă în lumina noilor cercetări, editura Mega, Cluj, 264 p., 217 pl. Gligor, M. (2009b), Contributions to the absolute chronology of the neolithic and chalcolithic of Transylvania, in V. Cotiugă, F.A. Tencariu, G. Bodi (eds.), Itinera in Praehistoria, Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu quinto et sexagesimo anno, editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 235‐244.
125
Bibliografie Gligor, M. (2009c), Materiale ceramice Foeni din Transilvania, AUA 13, p. 51‐57. Gligor, M. (2009d), Despre ceramica de tip Precucuteni în Transilvania, Apulum 46, Alba Iulia, p. 233‐246. Gligor, M. (2012), Contribuții la cronologia absolută a complexului funerar de la Alba Iulia‐Lumea Nouă. Noi date14C AMS, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica 16, 1, p. 283‐292. Gligor, M. (2014), Începuturile eneoliticului timpuriu în Transilvania: abordare bayesiană, Analele Banatului S. N., Istorie ‐ Arheologie 22, p. 89‐105. Gligor f.a., Practici funerare la comunităţile umane de pe teritoriul Transilvaniei în epoca neolitică şi eneolitică, https://sites.google.com/site/mihaigligoruab/activitate/proiect‐posdru, accesare 03.12.2014. Gligor, M., Bălan, G. (2014), Foeni group funerary practices in Transylvania. The Răhău necropolis (Alba County), Editura Mega, Cluj (sub tipar, neconsultat). Gligor, M., Varvara, S. (2008), Un artefact metalic descoperit în aşezarea preistorică de la Alba Iulia – Lumea Nouă, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica 12, 1, Alba Iulia, p. 167‐172. Görsdorf, J. (2006), Datierungsergebnisse des Berliner 14C‐Labors, Eurasia Antiqua 12, Mainz am Rhein, p. 385‐390. Grant, A. (1982), The use of tooth wear as a guide to the age of domestic ungulates, in B. Wilson, C. Grigson, S. Payne, Ageing and Sexing Animal Bones from Archaeological Sites, BAR 109, p. 91‐108. Haită, C. (2012), Sedimentologie și micromorfologie. Aplicații în arheologie, Ed. Cetatea de Scaun, București, 216 p. Hallstead, P., Collins, P., Isaakidou, V. (2003), Sorting the sheep from the goats: morphological distinctions between the mandibles and mandibular teeth of adult Ovis and Capra, Journal of Archaeological Science 29, n. 5, p. 545‐554. Hauser, G., De Stefano, G.F. (1989), Epigenetic variants of the human skull, E. Schweizerbartʹsche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 301 p. Helmer, D. (2000), Discrimination des genres Ovis et Capra a l’aide des prémolaires inférieures 3 et 4 et interprétation des âges d’abattage: l’exemple de Dikili Tash (Grèce), Anthropozoologica 31, Ibex Journal of Mountain Ecology 5, p. 29‐38. Horard Herbin, M.‐P. (1997), Le village celtique des Arènes à Levroux. L’élevage et les productions animales dans l’économie de la fin du second Age du Fer, 12eme supplément à la Revue du Centre de la France, Levroux 4, 207 p. Horváth, T. (2006), A badeni kultúráról – rendhagyó módon, in Jósa András Múzeum Évkönyve 48, p. 89‐133. Lazarovici, C.M., Lazarovici, Gh. (2006), Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului în România. I. Neoliticul, Bibliotheca Archaeologica Moldaviae 4, editura Trinitas, Iaşi, 720 p. Lazarovici, Gh., Lazarovici, C.M. (2009), Cheile Turzii – Peştera Ungurească / Peştera Caprelor: Scheibenhenkel – Bodrogkeresztúr horizon. Archaeological excavations 2003‐2004, in V. Cotiugă, F.A. Tencariu, G. Bodi (eds.), Itinera in Praehistoria, Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu quinto et sexagesimo anno, editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 211‐226. Luca, S.A. (1997), Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie – Dealul Pemilor (punctul x2), Bibliotheca Musei Apulensis 4, Alba Iulia, 185 p. Luca, S.A. (1998), La nécropole appartenant à la culture Turdaş trouvée a Orăştie–Dealul Pemilor, point X2, ITSR 4, p. 36‐45. Luca, S.A. (2001), Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice la Turdaş–Luncă. I. Campaniile anilor 1992‐1995, Bibliotheca Musei Apulensis 17, editura Economică, 210 p. Luca, S.A. (2009), Issues in Defining the Foeni‐Mintia Cultural Groupe in Transylvania, in V. Cotiugă, F.A. Tencariu, G. Bodi (eds.), Itinera in Praehistoria, Studia in honorem magistri
126
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Nicolae Ursulescu quinto et sexagesimo anno, editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 199‐210. Luca, S.A. (2012), Cercetările arheologice preventive de la Turdaş‐Luncă (judeţul Hunedoara). Campania 2011, Bibliotheca Brukenthal 59, editura Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, 154 p. Luca, S.A., on‐line, Date noi cu privire la cronologia absolută a Eneoliticului Timpuriu din Transilvania. Rezultatele prelucrării probelor radiocarbon de la Orăștie‐Dealul Pemilor, Punct X2, jud. Hunedoara, http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/articole/luca/113.htm, accesare 26.11.2014. Luca, S.A., Pinter, Z.‐K. (2001), Der Böhmerberg bei Broos / Orăştie. Eine Archäologische Monographie, editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 258 p. Luca, S.A., Roman, C., Diaconescu, D. (2004), Cercetări arheologice în Peştera Cauce, vol. I, Bibliotheca Septemcastrensis 4, editura Economică, Sibiu. Luca, S.A. et alii (2011), Tărtăria, com. Săliştea, jud. Alba, Punct: Gura Luncii, http://www. cimec.ro/ Arheologie/cronicaCA2011/rapoarte/070.htm. Mantu, C.M. (2000), Relative and absolute chronology of the Romanian Neolithic, in Analele Banatului 7‐ 8, Timişoara, p. 75‐106. Mare, M., Tănase, D., Draşovean, F., El Susi, G, Gál, S.S. (2006), Timișoara–Freidorf. Cercetările arheologice preventive din anul 2006, Editura Mega, Cluj‐Napoca, 2011, 197 p. Martin, R. (1914), Lehrbuch der Anthropologie, Jena, Verlag Von Gustav Fischer, 1181 p. Maxim, Z. (2013), 71. Ţaga, com. Ţaga, jud. Cluj. Punct: Baza Arheologică, Staţia de Gaz – Viglab, M.A. Angelescu et alii (eds.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2012, Iaşi, p. 133‐134. Muntean, M, Vermeșan, H., Muntean, C. (1996), Die anthropologische bestimmung eines der neolitische Petrești‐kultur angehörenden skelettes aus Foeni (Kreis Timiș), F. Drașovean (ed.), The Vinča Culture, Its role and cultural connections, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, vol. II, Timișoara, p. 287‐291. Muntean, M, Vermeșan, H. (1994), Determinarea antropologică a unui schelet din perioada neolitică provenit de la Parţa‐tellul II, Analele Banatului, serie nouă, vol. III, Muzeul Banatului, Timișoara, Museion, p. 135‐138. Oberländer‐Târnoveanu, I. (2007), Preventive Archaeological Research in Romania. Legal Aspects and Results Dissemination, in Bozóki‐Ernyey, K. (ed.), European Preventive Archaeology. Papers of the EPAC Meeting, Vilnius 2004, National Office of Cultural Heritage, Hungary – Council of Europe, p. 167‐179. Ortner, D.J. (2003), Identification of pathological conditions in human skeletal remains, second edition, Academic Press, San Diego and London, 645 p. Paul, I. (1965), Un complex de cult descoperit în aşezarea neolitică de la Pianu de Jos (r. Sebeş, reg. Hunedoara), Studii şi Comunicări, Muzeul Bruckenthal Sibiu 12. Paul, I. (1969), Aşezarea neo‐eneolitică de la Pianu de Jos (Podei), jud. Alba, Studii şi Comunicări, Muzeul Bruckenthal Sibiu 14. Paul, I. (1981), Der gegenwärtige Forschungsstand zur Petreşti‐Kultur, Praehistoriche Zeitschrift 56, Berlin, p. 197‐234. Paul, I. (1991), La ceramique peinte de la culture Petreşti, in V. Chirica, D. Monah (eds.), Le paléolithique et le néolithique de la Roumanie dans le contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis 4, Iaşi, p. 272‐327. Paul, I. (1992), Cultura Petreşti, ed. Museion, Bucureşti, 208 p., 54 pl. Payne, S. (1973), Kill‐off patterns in sheep and goat: the mandibles from Asvan Kale, Anatolian Studies 23, p. 281‐303. Payne, S. (1985), Morphological distinction between the mandibular teeth of young sheep, Ovis and goats, Capra, Journal of Archaeological Science 12, p. 139‐147.
127
Bibliografie Pearson, K. (1899), On the reconstruction of stature of prehistoric races. Mathematic contributions to the theory of evolution, Phylosophical Transactions of the Royal Society, ser. A, 192, p. 169‐244. Petcu, R., Petcu, R., Heroiu, A. (2012), Şoimuş, com. Șoimuș, jud. Hunedoara (Varianta de ocolire Deva – Orăştie). Punct: Șoimuș 1 (Avicola) km. 29+750 – 30+300, http://cimec.ro/ arheologie/cronicaca2012/cd/index.htm Pintye, G. (2006), Szarmata településrészlet Nyírtura–Várrét közeléől (Nyíregháza, keleti elkerülő út 37. lh.), in Jósa András Múzeum Évkönyve 48, p. 239‐254. Popovici, D. (2009), Cercetarea arheologică dedicată epocii preistorice (paleolitic, epoca neolitică şi epoca bronzului) în Dobrogea, Muntenia şi Oltenia în perioada 1999‐2007, M.A. Angelescu et alii (eds.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2008, Târgovişte, p. 25‐28. Popovici, D., Bălăşescu, A., Haită, C., Radu, V., Tomescu, A.M.F., Tomescu, I. (2002), Cercetarea arheologică pluridisciplinară. Concepte, metode şi tehnici, Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare 3, Bucureşti, Editura Cetatea de Scaun, 78 p. Prehistoric Ceramics Research Group (2010), The study of prehistoric pottery: general policies and guidelines for analysis and publication, Occasional Papers NOS 1 and 2, 3rd Edition Revised. Prummel, W., Frisch, H.J. (1986), A Guide for the distinction of Species, Sex and Body în Bones of Sheep and Goat, Journal of Archaeological Science 13, p. 567‐577. Quitta, H., Kohl, G. (1969) Neue Radiocarbondaten zum Neolithikum und zur frühen Bronzezeit Sudosteuropas und der Sowjetunion, Zeitschrift für Archäologie 3, Berlin, p. 238‐251. Rice, P.M. (1987), Pottery Analysis: A Sourcebook, Chicago: University of Chicago Press. Roberts, C., Manchester, K. (2005), The Archaeology of Disease, third edition, Sutton Publishing, Sparkford, 338 p. Roman, P.I. (1976), Cultura Coţofeni, ed. Academiei RSR, Institutul de Arheologie, Biblioteca de Arheologie 26, Bucureşti, 215 p. Rösing, F.W. (1988), Körperhöhenrekonstruktion aus skelettmaβen, Anthropologie, Handbuch der vergleichenden biologie des menschen, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart‐New York, p. 586‐599. Rouzo, P., Poissonnier, B. (2007), Fabrication expérimentale d’une pirogue monoxyle en chêne, Archéopages pratiques, janvier 2007, p. 58‐63. Rus, D., Lazarovici, Gh. (1991), On the developed neolithic architecture in Banat, in Banatica 11, Reşiţa, p. 87‐118. Rye, O. S. (1981), Pottery technology. Principles and reconstruction, Manuals on archaeology 4 (Washington DC: Taraxacum). Saluja, G., Fitzpatrick, K., Bruce, M., Cross, J. (1986), Schmorlʹs nodes (intravertebral herniations of intervertebral disc tissue) in two historic British populations, Journal of Anatomy, 145, p. 87‐96. Schier, W. (1996), The Relative and Absolute Chronology of Vinča: New Evidence From the Type Site, in F. Draşovean (ed.), The Vinča Culture, Its Role and Cultural Connections, editura Mitron, Timişoara, p. 141–162. Schier, W., Draşovean, F. (2004), Vorbericht über die rumänisch‐deutschen Prospektionen und Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar, jud. Timiş, Rumänien (1998‐2002), Praehistorische Zeitschrift 79, 2, p. 145‐233. Schmid, E. (1972), Atlas of Animal Bones, Amsterdam‐London‐New York, Elsevier Publishing Company, 160 p. Schuster, C. (2012), Raport de cercetare arheologică preventivă. Sit Şoimuş 1, Zona A, Km 29+750 – 30+070, Bucureşti, 20 p., 7 hărţi, 32 planşe. Schuster, C., Morintz, Al., Kogălniceanu, R. (2011), Cercetările arheologice de pe tronsonul Cernavodă‐ Medgidia al Autostrăzii A2. Tumulul nr. 3, ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 109 p., 65 fig. Shott, M.J. (1996), Mortal Pots: On Use Life and Vessel Size in the Formation of Ceramic Assemblages, American Antiquity, Vol. 61, No.3, pp. 463‐482.
128
Sistemul de fortificare al staţiunii eneolitice de la Pianu de Jos Podei Steckel, R.H., Larsen, C.S., Sciulli, P.W., Walker, P.L. (2006), The global history of health project. Data collection codebook, Unpublished manuscript (http://global.sbs.ohio‐state.edu/new_docs/ Codebook‐06‐28‐06.pdf), p. 1‐40. Tămaş‐Bădescu, S. (2010), Contribuţii privind geologia economică a aurului în România, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică, Bucureşti, 133 p. Tincu, S. (2011a), Cultura Petreşti, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Catedra de Istorie Antică şi Medievală, Sibiu, 24 p. Tincu, S. (2011b), Teza de doctorat, Cultura Petreşti, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Catedra de Istorie Antică şi Medievală, Sibiu, prezentare, 52 slides. Toussaint, M. (2009), Apport de l’archéologie expérimentale à la compréhension du creusement des tranchées d’implantation des allées couvertes de la fin du Néolithique. En marge des fouilles au champ mégalithique de Wéris (Belgique), Bulletin de la Société préhistorique française 106, 1, p. 57‐72. Ştefan, C.E., Petcu, R., Petcu, R. (2013), Reprezentări antropomorfe din aşezarea neolitică de la Şoimuş‐La Avicola (Ferma 2), jud. Hunedoara, Studii de Preistorie 10, p. 49‐66. Ubelaker, D.H. (1980), Human skeletal remains: excavation, analysis, interpretation, Manuals on archaeology, second edition, Washington, 115 p. Udrescu, M., Bejenaru, L., Hrişcu, C. (1999), Introducere în arheozoologie, Editura Corson, Iaşi, 1999. Voss, B.L. şi Allen, R. (2010), ‘Guide to Ceramic MNV Calculation Qualitative and Quantitative Analysis’, Technical Briefs In Historical Archaeology 5, p.1‐9. Waterbolk, T.H. (1988), C14‐Datierungen von Gomolava, in N. Tasię, J. Petrovię (eds.), Gomolava. Chronologie und Stratigrafie der Vorgeschichtlichen und Antiken kulturen der Donauniederung und Südosteuropas, Novi Sad, p. 117‐121. White, T.D., Folkens, P.A. (2005), The human bone manual, Elsevier Academic Press, San Diego, 464 p. Wilkens, B. (2002), Archeozoologia, Universita degli Studi di Sassari, CD. Workshoop of European Anthropologists (WEA) (1980), Recommendations for age and sex diagnoses of skeletons, Journal of Human Evolution 9, p. 517‐549. Winn, S., on‐line, The Old European Script. Further evidence, Prehistory Knowledge Project, http://www.prehistory.it/ftp/winn.htm., accesat la 20.11.2014.
129
