Balcic (Lucian Boia) —­ Note de lectură

Balcic, Lucian Boia Balcicul a fost „Micul Paradis al României Mari” spune Lucian Boia. Un punct exotic pe harta României —​ o ţțară care deși are acces la mare, nu pare să aibă o vocaţție a mării. Balcic, Ada Kaleh —​arome orientale într-o ţțară care era deja angajată pe o pantă a omogenizării culturale. Note de lectură: «În preajma anexării Cadrilaterului, Balcicul număra 6.641 de locuitori, dintre care vreo 3.00 de bulgari și puţțin peste 2.000 de turci. În număr mai mic, trăiau aici tătari, greci, evrei, armeni și ţțigani. Nu lipseau nici românii: 17 în total!» *** «De jur-împrejurul României se aflau aproape peste tot ţținuturi locuite de români. Mai puţțin în Cadrilater! Era cel mai puţțin românesc dintre teritoriile limitrofe României.» *** «Una peste alta, Cadrilaterul a adus românilor mai multe griji decât motive de satisfacţție. Cu o excepţție: o unică și splendidă excepţție. Un dar neașteptat: Balcicul.» *** Balcicul imaginar, legenda, a fost creat de artiști (mai ales pictorii) și regina Maria. Plus celebrele vile ale arhitectei Henrieta DelavranceaGibory.

Nicolae Tonitza —​ Farul din Balcic «Lucrările (n. la casa/palatul reginei) se apropie de sfârșit. Casa a primit și un nume, exotic: Tenha Juvah, ceea ce înseamnă în turcește „cuibul liniștit”» *** Cele două legende create de regina Maria: Războiul și Balcicul. «Toată energia, toată imaginaţția și le-a concentrat atunci asupra domeniului său de la Balcic. A fost a doua legendă pe care a creat-o, după cea a războiului.» *** «Mai presus de orice, ţținea să păstreze specificul locurilor, marca originară». În timpul construcţției și extinderii palatului regina insista pentru păstarea aerului oriental al locului. Mai departe «Toate (n. clădirile și dependinţțele palatului) își propun să respecte spiritul locului, stilul „balcanic” (turcesc sau bulgăresc).» ***

«Mereu se întoarce la Balcic. Acolo este de acum înainte locul ei, acolo simte ea că-i bate inima. Domeniul de la Balcic e pentru ea Paradisul. Un tărâm al libertăţții, ieșirea dintr-o lume constrângătoare. Într-un fel, o reîntoarcere la lipsa de griji a copilăriei. Balcicul „mediteranean” se înfăţțișează în imaginarul ei ca o reactualizare a Maltei, unde mica prinţțesă petrecuse ceam mai fericită perioadă adin viaţță […]» *** «Un plan de sistematizare a orașului, elaborat de arhitectul Duiliu Marcu (în colaborare cu I. Bedeluș) și aprobat de rege, e pus la punct în primăvara anului 1937. Pariul era acela de a moderniza fără a atenta la specificul orașului. În această privinţță, Forino (n. primarul Balcicului) înţțelegea să respecte întru totul dorinţța fermă a reginei. „Voi, toţți cei ce iubiţți Coasta de Argint —​ lansase ea chemarea —​, nu distrugeţți atmosfera orientală care este marele farmec. Îmbunătăţțirile rău înţțelese sunt mai rele decât dacă nu le faci deloc! Ele ar ruina frumuseţțea rustică și simplă a locului”»