Participația - de la Platon la Plotin

Participatia, sau participarea, este conceptul enigma al platonismului. El desemneaza o relatie polimorfa ce se stabilește fie între vizibil și invizibil, fie între efect si cauza, fie între modelul divin și imitatorul său mundan, fie între iubitor si iubit si, tot asa, am putea continua lista relatelor acestei relatii fara grija de a o epuiza prea curând. Este, de asemenea, si un concept ce apartine optimismului gnostic sau gnoseologic. Relatia de participatie, in fond, este un rezultat al sperantei metafizice ca lumea are un temei non-lumesc. Speranta ca acest temei este stabil si veritabil si eminent în toate sensurile, dar si speranta ca noi, oamenii, am putea avea acces la acest fundament divin.