A vorbi de cruciade și de jihad ca de un subiect actual nu e un demers productiv

Recom m end

Share 45 people recommend this. Sign Up to see w hat your friends recommend.

INTERVIU Medievistul Șerban Marin: A vorbi de cruciade și de jihad ca de un subiect actual nu e un demers productiv joi, 15 Ian 2015, 11:10 • CULTURĂ 406 afişări

A vorbi de cruciade și de jihad ca de un subiect actual open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

ȘTIRILE MOMENTULUI #agerpres125 - cele mai importante știri ale zilei - 15 ianuarie 2015 acum 7 ore

DNA extinde urmărirea penală față de Tudor Chiuariu pentru o altă infracțiune de trafic de influență acum 7 ore

Juncker: Am foarte mare încredere în Iohannis, sper că va apropia și mai mult România de Europa acum 7 ore pdfcrowd.com

nu este un demers tocmai productiv, consideră medievistul Șerban Marin, în opinia căruia cruciadele ''trebuie lăsate acolo unde sunt, și anume un simplu obiect de studiu pentru specialiști''.

Baschet feminin: Campioana CSM Târgoviște a câștigat clar la Oradea, în Liga Națională acum 7 ore

Declarațiile zilei - 15 ianuarie 2015 acum 6 ore

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

• Şefa Serviciului resurse umane de la Primăria Se

• MApN i-a permis clubului FC Steaua să-i foloseas

• Preşedintele Klaus Iohannis la Bruxelles: În urmă

• FBI a arestat în SUA un simpatizant al grupării jiha

• Conducerea CSM vrea să fie consultată pe tema l • Nominalizările pentru premiile Oscar - 18:47

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/AGERPRES ARHIVĂ "A vorbi de cruciade și de jihad ca de un 'subiect actual' nu este un demers tocmai productiv, terminologia respectivă fiind oricând capabilă să producă resentimente și să provoace elemente cu grad ridicat de afectivitate. Ele ar trebui să rămână niște răni închise, drept pentru care cruciadele trebuie lăsate acolo unde sunt, anume un simplu obiect de studiu pentru specialiști", afirmă istoricul, într-un interviu acordat AGERPRES. În interviu, Șerban Marin vorbește despre caracteristicile și evoluția teoretică a ideii de cruciade, despre referințele privitoare la implicarea românilor — prin Mircea cel Bătrân și Iancu de Hunedoara — în așa-numitele "cruciade târzii" din cronicile venețiene studiate, dar și despre proiectele sale legate de aceste preocupări. AGERPRES: Domnule Șerban Marin, de unde această preocupare pentru un subiect, nu tocmai la îndemână, cum sunt Are un you asubiect developer? Try out the HTML to PDF API open in browser PRO version Cruciadele? Este actual?

ȘTIRI RECENTE DIN CULTURĂ pdfcrowd.com

Cruciadele? Este un subiect actual? Șerban Marin: Preocupările pentru fenomenul cruciat datează încă din perioada studenției și au continuat pe parcurs. Însă în aceste cazuri este vorba de preocupări cu caracter mai degrabă tangențial, în contextul în care aria mea de cercetare includea istoria bizantină și a perimetrului balcanic, iar ulterior (mai precis, din 1999) istoria Veneției. În condițiile în care atât Bizanțul, cât și statul venețian au fost implicate, direct sau indirect, în istoria cruciadelor, se impunea o cunoaștere mai profundă a fenomenului cruciat. Pot spune că atracția directă față de cruciade în sine s-a produs în perioada 2010 — 2012, când am beneficiat de o bursă postdoctorală, a cărei temă majoră a constituit-o poziția Veneției între fervoare cruciată și Realpolitik. Țin să fac precizarea că preocuparea față de subiect are în vedere ceea ce literatura de specialitate numește "cruciadele clasice", altfel spus cele opt cruciade desfășurate în intervalul anilor 1095 — 1270. În acest sens, îmi permit să intervin în dezbaterile istoriografice prin a arăta că aceste date de început și sfârșit constituie exclusiv o interpretare a istoriografiei moderne. La fel de bine putem vorbi despre cruciade anterior anului 1095 (cel în care Papa Urban II a proclamat Cruciada I), după cum și ulterior anului 1270 (în care a avut loc Cruciada a VIII-a). open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

ȘTIRI RECENTE DIN CULTURĂ Gabi Eftimie și Bogdan Alexandru Stănescu, printre premianții Galei Tinerilor Scriitori acum 6 ore

Lista completă a nominalizărilor la premiile Oscar  acum 5 ore

Iohannis: Privesc valorile culturii naționale ca surse ale demnității naționale și coeziunii sociale acum 5 ore

Oscar/ nominalizări: Julianne Moore și Reese Witherspoon, la premiul pentru 'cea mai bună actriță în rol principal acum 4 ore

"Birdman" și "The Grand Budapest Hotel" conduc lista nominalizărilor pentru premiile Oscar 

pdfcrowd.com

premiile Oscar 

Nu cred că mă aflu în eroare considerând că istoriografia modernă de extracție franceză este cea care a impus acest dictum, dintr-un imbold mai degrabă naționalist, prin care căuta să sublinieze ideea că ultimele cruciade ar fi fost cele inițiate de regele Ludovic IX cel Sfânt. Ulterior, istoriografia anglo-saxonă, jucând aceeași carte a naționalismului, a propus și Cruciada a IXa, în fapt o acțiune din 1271 — 1272 a prințului Eduard (viitorul rege Eduard I). În fapt, avem de a face cu acțiuni izolate, drept pentru care îmi pun întrebarea: cu ce s-au impus inițiativele lui Ludovic sau Eduard în panoplia cruciadelor, iar față de alte expediții similare (precum cea a regelui normand Roger II în Africa de nord din 1146-1148 sau cea a flotei genoveze din anul 1147 în Minorca) nu își pune nimeni problema de a le încadra ca acțiuni cruciate de sine stătătoare. Mai mult decât atât, sub denumirea de Cruciada a VI-a figurează incursiunea împăratului Frederic II de Hohenstaufen din 12281229, deși aceasta nu îndeplinea două cerințe minimale: acceptul Papalității (împăratul era chiar excomunicat la momentul respectiv) și caracterul militar împotriva "sarazinilor". Ironia sorții face ca tocmai această așa-zisă Cruciadă a VI-a să aibă sorți de izbândă, în sensul că Frederic a izbutit să dobândească Ierusalimul de la conducătorul musulman al Egiptului al-Kamil, în urma unei acțiuni diplomatice. Revenind la chestiunea încadrării Are you a developer? Try out thecronologice HTML to PDF API open in browser PRO version

a cruciadelor, avem

acum 4 ore

CELE MAI CITITE DIN CULTURĂ Excelența academică, premiată la Gala LSRS: Raluca Popa și Ionuț Budișteanu - printre laureați acum 7 zile

A murit regizorul italian Francesco Rosi acum 5 zile

Jurnaliștii clujeni au aprins lumânări în memoria colegilor de la Charlie Hebdo  acum 6 zile

Iohannis: Festivalul Enescu, Festivalul de Teatru de la Sibiu și modernizarea MNIR mari proiecte identitare acum 18 ore pdfcrowd.com

Revenind la chestiunea încadrării cronologice a cruciadelor, avem Ligi Sfinte promovate de către Papalitate și la 1571-1574, și la 1683-1699, și în multe alte contexte. Intrăm astfel în perimetrul "cruciadelor târzii". Pentru savoarea sa, aș aduce în discuție o interpretare mai puțin serioasă, potrivit căreia s-a considerat că evenimentele Primului Război Mondial ar fi constituit finalul cruciadelor, prin prisma expediției antiotomane comandate de mareșalul Edmund Allenby, care în 1917 a cucerit Palestina și Siria, inclusiv Ierusalimul. Astfel, ideea de cruciadă se strămută până în secolul XX, fapt care face cumva să identificăm o fărâmă de răspuns la întrebarea dvs. referitoare la actualitatea cruciadelor. Altminteri, cruciadele constituie un "subiect actual" exclusiv în dezbaterile istoriografice.

Mehedinți: Academicianul Mihai Cimpoi a primit premiul 'Opera Omnia' pentru eminescologie acum o zi

Tu actualizezi lumea. Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe

AGERPRES: Au fost cruciadele războaie sfinte? Șerban Marin: Fără îndoială, cel puțin într-o primă fază, în care oponentul era bine determinat, anume Islamul, cruciadele au avut un caracter sfânt, din perspectiva lumii occidentale. În plus, beneficiind de oblăduirea și pecetea Papalității, acțiunile în sine au avut într-adevăr un caracter de război sfânt declarat. Ca un fapt divers, caracterul "sfânt" al acestor expediții nu a fost preluat ca atare în Creștinătatea răsăriteană, unde Bizanțul Dinastiei Comnenilor și-a manifestat adeseori reticența față de acest mare val de populație care se deplasa către Orientul Apropiat, reținerile consemnate Are youfiind a developer? Try out the HTMLîncă to PDFde API la bun început din open in browser PRO version

pdfcrowd.com

Apropiat, reținerile fiind consemnate încă de la bun început din partea împăratului Alexios I Comnen. Ulterior însă, atunci când ideea de cruciadă s-a relativizat, iar dușmanul începea să fie căutat inclusiv în interiorul spațiului creștin (sub denumirea de "eretic"), în special începând cu prima parte a secolului al XIII-lea (a se vedea cazul cruciadei împotriva albigenzilor din sudul Franței, de la 1209, dar și Cruciada a patra încheiată cu cucerirea Constantinopolului), caracterul de "sfințenie" s-a diluat. Practic, orice dușman personal al Papalității putea face obiectul unei cruciade. AGERPRES: Cât a fost cucerire și cât colonizare în istoria Cruciadelor? Șerban Marin: Da, dintr-un bun început a existat categoric intenția cuceririi. Din perspectiva participanților la cruciade, termenul "cucerire" ar fi șanjabil cu cel de "eliberare". De altfel, istoria oferă la fiecare pas exemple în care, în funcție de punctul de vedere al unui actant sau al altuia, cucerirea și eliberarea merg împreună, ele depinzând de poziționarea naratorului. Aș insista asupra faptului că singura cruciadă care a reușit capturarea Ierusalimului prin forță a fost Cruciada I. Restul acțiunilor cu caracter cruciat veneau exclusiv ca un răspuns, adeseori tardiv și lipsit de succes, la pierderea unui oraș sau a unei regiuni în favoarea diverșilor conducători musulmani. Practic, după numai câteva decenii, creștinii "de peste mări" nu fac decât să ducă o politică defensivă, supraviețuirea devenind Are you a developer? Try out the HTML to PDF API open in browser PROde version cuvânt ordine.

pdfcrowd.com

cuvânt de ordine. Răspunsul este afirmativ și în ceea ce privește chestiunea colonizării, fie și dacă ne gândim numai la constituirea de noi state în teritoriul cucerit. Astfel, avem de a face cu Regatul de Ierusalim între 1099 și 1291 și statele sale adiacente (Principatul de Antiohia, Comitatul de Tripoli și, vreme de numai 51 de ani, Comitatul de Edessa) sau între 1204 și 1261 cu Imperiul latin de Constantinopol, de asemenea înconjurat de o cunună de state mai mici (Regatul de Salonic, Principatul Ahaiei etc.). Practic, asistăm la o tentativă (reușită vremelnic) de strămutare a instituțiilor feudale tipice lumii creștine occidentale în spații care nu aveau de a face cu feudalismul în sensul său restrâns.

AGERPRES: Cum a evoluat teoretic ideea de Cruciadă? Șerban Marin: Se impune subliniat faptul că teoretizarea ideii de Cruciadă și-a făcut apariția către mijlocul veacului al XIII-lea, prin pana unui Henric de Susa (mai bine cunoscut sub supranumele de Hostiensis) sau a suveranului pontif Inocențiu al IV-lea. Este vorba de o perioadă în care, pe măsură ce abordarea teoretică prindea contur, cu atât fragilitatea statelor cruciate era tot mai mult la ordinea zilei. După cum istoria a demonstrat în open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

numeroase alte situații, vremea teoriei apare tocmai atunci când vremea faptelor intră în declin. Mai mult decât atât, asistăm la o perioadă în care cruciadă este considerată și mai sus menționata expediție împotriva ereticilor albigenzi din sudul Franței, precum și acțiunile de colonizare efectuate de feudalii germani și de Ordinul teutonic în zona baltică ("cruciadele livoniene") sau cea împotriva Aragonului promovată de papa Martin V în 1284. Ca urmare, relativizarea "cruciadei" se răsfrânge și asupra teoriilor cruciate. Terminologic vorbind, termenul de "cruciadă" apare ca atare abia la începutul secolului al XIV-lea ("Alors fut un croiserie", afirmă anonimul autor al cronicii rimate de Saint Magloire). Ca urmare, primii cruciați, sub numele de crucesignati (însemnați cu cruce), participau la o acțiune care era considerată în continuare ca un act de pelerinaj. Pentru definirea unei cruciade, îmi permit să enumăr 5 elemente constitutive: a. actul simbolic (și ritualic) al luării Crucii; b. componenta militară declarată; c. îndreptarea acțiunii împotriva musulmanilor ("infidelilor"); d. girul din partea Papalității și e. direcționarea către Ierusalim și Pământul Sfânt. Odată formulate aceste componente, fără de care considerăm că o acțiune își pierde caracterul cruciat, se poate constata că nu toate "cruciadele clasice" s-au bucurat de un caracter cu adevărat cruciat. open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

AGERPRES: Care au fost de-a lungul timpului principalii actori ai acestor expediții și ce consecințe economice și culturale au avut Cruciadele în Europa și în Orientul Apropiat și Mijlociu? Șerban Marin: Sub aspect general, principalii actori ai cruciadelor au fost reprezentați de două componente: Creștinătatea și Islamul. Sub aspectul participanților direcți, suveranul pontif (ca element declanșator și participant exclusiv non-militar), monarhi (Cruciadele a II-a, a III-a, de la a V-a până la a VIII-a), feudali (majoritatea din spațiul francez de astăzi, dar și din cel german, italian, al normanzilor din sudul Italiei, englez, flamand, scandinav, maghiar etc., iar dacă se consideră și reconquista ca având atributele unei cruciade, se adaugă și spațiul iberic), simpli cavaleri, negustorii italieni din Veneția, Genova sau Pisa, iar pentru Cruciada I se alătură o mare masă de reprezentanți ai ceea ce mai târziu se va numi ca "starea a treia", de unde și denumirea de "cruciada săracilor". Ca element insolit, se înregistrează și cazul "cruciadei copiilor", la 1212. După constituirea ordinelor monastico-militare (ospitalierii în 1099, templierii în circa 1119, teutonii la 1190 etc.), create tocmai în ideea de a-i proteja de pelerini, acestea vor fi implicate în primele rânduri în încercarea de respingere a contraofensivei islamice. De partea oponentului islamic, este vorba atât de state turcice (selgiucizii din Asia Mică, sultanatul ayyubizilor și mamelucii din Egipt etc., culminând ulterior — în cadrul cruciadelor târzii — cu open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

Egipt etc., culminând ulterior — în cadrul cruciadelor târzii — cu turcii otomani), cât și de state arabe (Califatul abbasid, cel fatimid din Egipt, Hafsizii din Tunisia etc.), precum și diverși conducători locali. Un caz interesant este cel al sectei asasinilor care, deși se închinau lui Mahomed, au întreținut în general raporturi mult mai bune cu cruciații decât cu ceilalți musulmani (denumirea de asasini a căpătat sensul actual tocmai datorită implicării în asasinate nu atât la adresa creștinilor, cât a coreligionarilor lor). Cruciadele au constituit totodată terenul de afirmare a diferite personalități: Godefroy de Bouillon în cadrul Cruciadei I, devenit în urma capturării Ierusalimului apărător al Sfântului Mormânt, Frederic Barbarossa și Richard Inimă de Leu în contextul Cruciadei a III-a, regele Franței Ludovic cel Sfânt ca inițiator al Cruciadelor a VII-a și a VIII-a ș.a.m.d., unii dintre aceștia pătrunzând ulterior în legendele aferente fenomenului cruciat. Chiar și Carol cel Mare va fi ulterior considerat ca participant la cruciade, în contextul mitizării personalității sale. De partea cealaltă, de departe figura cea mai covârșitoare este cea a ayyubidului Saladin. AGERPRES: Islamul și Occidentul sunt predestinate unei ciocniri a civilizațiilor? Se poate vorbi despre cruciade în termeni precum "contrajihad"? Șerban Marin: Pentru vremea respectivă (repetăm, este vorba de veacurile al XI-lea-al XIII-lea), răspunsul este mai degrabă afirmativ: da, cruciadele au fost un fel de "contrajihad", deși la acel moment cunoașterea textului Coranului și a punctului de vedere referitor la out jihad, la toDar al-Islam și Dar ala developer? Try the HTML PDF API open in browser PRO musulman version Are you

pdfcrowd.com

vedere musulman referitor la jihad, la Dar al-Islam și Dar alHarb era practic nulă. În fapt, cruciada a apărut ca un răspuns militar peste veacuri, produs în secolul al XI-lea, față de expansiunea Islamului (jihad-ul, dacă doriți) petrecută începând încă din secolul al VII-lea. Desigur că expresia de "ciocnire a civilizațiilor", pusă în circulație de Samuel Huntington din 1993, este cât se poate de ademenitoare. Însă, în cazul de față, termenul de "predestinare" nu își are locul, în condițiile în care această ciocnire s-a produs deja și chiar are acumulată o istorie îndelungată (practic ea avându-și sorgintea de la începuturile religiei propovăduite de Mahomed). A vorbi de cruciade și de jihad ca de un "subiect actual" nu este un demers tocmai productiv, terminologia respectivă fiind oricând capabilă să producă resentimente și să provoace elemente cu grad ridicat de afectivitate. Ele ar trebui să rămână niște răni închise, drept pentru care cruciadele trebuie lăsate acolo unde sunt, anume un simplu obiect de studiu pentru specialiști. AGERPRES: Cele două volume ale dvs — ''Studiile Venețiene'' — se pot constitui într-o contribuție importantă la edificarea asupra istoriei Cruciadelor din perspectiva Cetății din lagune. Sunt referințe despre români în cronicile venețiene studiate de dvs? Șerban Marin: Despre români în cadrul cruciadelor putem vorbi doar atunci când abordăm problema așa-numitelor Are you a developer? Try out the HTML to PDF API open in browser PRO version "cruciade târzii".

pdfcrowd.com

"cruciade târzii". În perioada "cruciadelor clasice" (adică până în a doua jumătate a veacului al XIII-lea), ceea ce numim români se aflau încă în perioada de căutare a propriei identități; mai mult, aceștia nu aveau nici măcar state constituite, fenomenul statal închegânduse, după cum bine se știe, abia de la jumătatea secolului al XIVlea. Însă aportul românesc a existat într-adevăr la cruciadele târzii (deși non-apartenența la spațiul romano-catolic, generator al cruciadelor, ar fi putut constitui un obstacol în acest sens). Cu titlu de exemple minimale, amintim cazul lui Mircea cel Bătrân și a sa participare la "cruciada de la Nicopol" (1396), dar mai ales poziția specială avută de Iancu de Hunedoara în cadrul confruntărilor de la mijlocul secolului al XV-lea cu Imperiul otoman (bătăliile majore de la Varna de la 1444 și de la Kossovopolje din 1448). Însă întrebarea dvs. se referea la prezența sau absența românilor (valahi, moldoveni sau transilvăneni) în cronistica venețiană. De la început, se impune mențiunea că românii nu au reprezentat pentru cronistica venețiană un element de atracție. În general, perimetrul cronisticii, atunci când înglobează unele evenimente din afara spațiului venet, altfel spus atunci când intră în spațiul istoriei universale, se orientează prioritar către lumea occidentală sau către aria geografică în care interesele comerciale venețiene primau. you a developer? istoria Try out the HTML to PDF API Pentru universală open in browser PRO cronicarii version Are venețieni,

nu însemna

pdfcrowd.com

Pentru cronicarii venețieni, istoria universală nu însemna depășirea cadrului lumii cu care Serenissima intra în contact direct, fie militar, fie diplomatic sau comercial. Spațiul geografic locuit de români — atât cei din nordul Dunării, cât și cei din aria balcanică sud-dunăreană — nu reprezenta un element care să stârnească un interes mai mult decât moderat. Ca urmare, referiri stricte la teritoriul și la populațiile din Țările Române se fac în descrierile câtorva evenimente precise, precum: valahii din statul Asanizilor; atacarea Transilvaniei de către tătari, în contextul marii invazii a acestora împotriva Regatului maghiar (1241-1242); campania maghiară în zona friulană și trevisană sub conducerea unui "Vaivoda" la 1373; referire în dreptul anului 1400 la un oarecare "re Constantin" din Albania, care luptă și moare în "la Valachia" împotriva "i valachi"; prezența unui ambasador al "gran Vaivoda della Valachia" la conciliul de la Ferrara-Florența (1438-1439); participarea valahilor la luptele antiotomane din timpul lui Iancu de Hunedoara; campania habsburgică în Moldova, Țara Românească și Transilvania din 1601. Este puțin, într-adevăr, însă, ca o contrapondere, se înregistrează prezența într-un număr ridicat de cronici a legendei lui Attila, cu largă circulație în evul mediu franco-italian. Cu această ocazie sunt în mod surprinzător introduși în scenă "valahii", ca participanți în cadrul teribilei armate invadatoare a regelui hun. Valahii se văd astfel implicați în devastatoarele open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

campanii ale lui Attila, fiind integrați în armata acestuia, alături de alte etnii, în contextul confruntărilor din Italia de nord. Este vorba de un episod fabulos, din perimetrul fantasticului. AGERPRES: Care sunt proiectele dvs legate de toate aceste preocupări? Șerban Marin: Angrenat în studierea cronisticii venețiene, proiectele actuale vizează exclusiv acest perimetru. În acest context, țin să fac precizarea că numărul cronicilor pe care am reușit să le parcurg atât la Veneția, cât și la Viena este de 130, aceasta în condițiile în care numărul total al lor (incluzând manuscrise aflate și pe teritoriile Franței, Marii Britanii, Germaniei, Statelor Unite etc.) se ridică potrivit ultimelor estimări la circa 2.000. Astfel, de curând, am demarat pregătirea unui volum care va avea titlul ''Cruciada a IV-a. Punctul de vedere venețian'' și care se axează pe modalitatea în care cronicile venețiene studiate până în prezent reflectă fiecare episod al acestei cruciade. Am în vedere, de asemenea, publicarea în limba italiană a unei alte cărți, referitoare la mitul originilor Veneției, bazându-mă de asemenea pe cronistica venețiană și pe mitologia politică constituită la nivelul acesteia. Fragmentele referitoare la relația Veneției cu Levantul (atât cu Bizanțul, cât și cu Islamul) din cronica atribuită patriarhului de Aquilea Daniele Barbaro sunt vizate în vederea editării, pe baza Are you developer? Try out the HTML to PDF API open in browser PRO version de manuscriselor la aBiblioteca Nazionale Marciana din Veneția.

pdfcrowd.com

manuscriselor de la Biblioteca Nazionale Marciana din Veneția. Aș aminti și o idee de dată mai recentă, anume studierea în vederea publicării a subiectului unei cruciade cu un specific venețian, anume cea întreprinsă de dogele Domenico Michiel în intervalul 1122-1125, din păcate prea puțin abordată de către literatura de specialitate. Bucurându-se de întrunirea tuturor elementelor constitutive ale unei cruciade (enumerate mai sus), acțiunea nu a fost totuși inclusă în "cruciadele clasice". Intenția mea este aceea de a repune în drepturi acest eveniment și a-i reda cumva aura de cruciadă. Pe plan organizațional, acord o deosebită atenție pregătirii pe mai departe a conferințelor anuale desfășurate de către filiala din Veneția a Institutului Cultural Român. Demarat în 2013, acest ciclu de conferințe gravitează în jurul istoriei Veneției și reunește specialiști în acest domeniu pe care, în lipsa unei titulaturi consacrate, îl putem denumi ca "venetologie". În paralel, mă aflu în plin proces de elaborare de articole și studii referitoare la diferite cronici venețiene, care urmează să fie publicate cu predilecție în limbi de circulație, tocmai pentru a familiariza cercetătorii medieviști cu fenomenul cronistic venețian. Caut astfel să pun în lumină caracteristicile fiecărei asemenea cronici. Toate cele de mai sus se vor desfășura în contextul activității pe care o depun la Arhivele Naționale, în calitate de șef al Biroului Are you a developer? Try out the HTML to PDF API Aș putea afirma că open in browser PRO version Publicații Documentare, și Activități Științifice.

pdfcrowd.com

Documentare, Publicații și Activități Științifice. Aș putea afirma că această din urmă activitate vine cumva să asigure, prin salarizare, suportul financiar pentru proiectele legate de istoria și istoriografia venețiană, ca și de studiul cruciadelor. *** Medievistul Șerban V. Marin (n. 23 octombrie 1968, București) a absolvit Universitatea București, Facultatea de Istorie (1995), și a beneficiat de o bursă de studii la Central European University (Budapesta, Ungaria) în 1997-1998 și de o bursă de cercetare la Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica (Veneția, Italia) în 1999-2000, efectuând cercetări în principal asupra cronicilor venețiene de la Biblioteca Nazionale Marciana. Este specializat în istoria Veneției (ante-1261), istoriografia venețiană, relațiile veneto-bizantine (ante-1261), istoria cruciadelor (în special, Cruciada a patra), mitul troian în evul mediu occidental etc. În ianuarie 2009, a susținut teza de doctorat intitulată "Cronistica venețiană și mitologia politică a Cetății din lagune în Evul Mediu. Mitul originilor", obținând titlul de doctor în Istorie cu distincția summa cum laude. Actualmente este șef al Biroului Documentare, Publicații și Activități Științifice din cadrul Arhivelor Naționale ale României din București (din ianuarie 2008) și redactor-șef la "Revista Arhivelor. Archives Review" (din iulie 2007). AGERPRES/(AS autor: Daniel editor: you a developer? Try out thePopescu, HTML to PDF API open in browser PRO version Are —

Georgiana

pdfcrowd.com

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu) Etichete: agerpres Recom m end

interviu

serban marin

cruciada

istorie

Share 45 people recommend this. Sign Up to see w hat your friends recommend.

COMENTEAZĂ 0 comments

Sign in

16 people listening

+ Follow

Share

Post comment as...

Newest | Oldest | Top Comments

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

ARTICOLE RECOMANDATE

Iohannis: Juncker m-a asigurat de tot sprijinul în chestiunea intrării României în Schengen Trimisul special al AGERPRES, Florentina Peia, transmite: Președintele Klaus Iohannis a declarat joi că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, l-a asigurat de tot sprijinul în ceea ce privește... acum 6 ore

• POLITICĂ

Separatiștii susțin că au cucerit aeroportul din Donețk; Kievul dezminte, dar confirmă că au loc lupte grele Separatiștii proruși din estul Ucrainei au declarat joi că au preluat control asupra aeroportului capitalei regionale Donețk și l-au invitat pe președintele Petro Poroșenko să poate negocieri de pace chiar... acum 5 ore

• EXTERNE

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

Masacrele comise de Boko Haram în Nigeria, "o crimă împotriva umanității" (Kerry) Masacrele comise recent de gruparea islamistă Boko Haram în Nigeria sunt "o crimă împotriva umanității", a declarat secretarul de stat american John Kerry, aflat joi într-o vizită la Sofia. acum 2 ore

• EXTERNE

Președintele Iohannis a ajuns la Bruxelles, unde urmează să aibă întâlniri cu Tusk, Junker și Stoltenberg Președintele Klaus Iohannis a ajuns joi la Bruxelles, unde efectuează până vineri o vizită oficială. acum 2 ore

• POLITICĂ

Francul elvețian, la valori record, după ce Banca Națională a Elveției a abandonat pragul de 1,20 franci pentru un euro Francul elvețian s-a apreciat, joi, cu aproape 30% în raport cu moneda euro, după ce Banca Națională a Elveției (BNS) a abandonat pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat în ultimii... open in browser PRO version •

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com

acum 28 minute

• ECONOMIE

© 2015 Agenția Națională de Presă AGERPRES Conținutul acestui site este proprietatea Agenției Naționale de Presă AGERPRES. Este interzisă republicarea sau redistribuirea conținutului fără menționarea sursei.

open in browser PRO version

Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

pdfcrowd.com